The beauty is dark

Fugari si răniți

Clara pov

Furia lui Kaius nu a încetat deloc în aceste luni. A reusit să le distrugă planurile vânătorilor și chiar să ne piardă urma. Deși suntem în Europa mai precis în Franța în acest moment ,Kaius se comportă diferit pe zi ce trece. 

_Nu crezi că ai băut destul? 

Îl întreb și mă uit spre victima lui,o blondă vopsită care nu mai respiră și care a avut un sfârșit cumplit . 

Kaius se oprește, îi lasă trupul din strânsoare liber și se uită spre mine o clipă :

— Nu vrei să bei? Ori o faci pe inocenta? Amândoi știm ce dură ești. Am ales cu grijă. Sigur este una pe placul tău.  

—Nu mă refer doar la asta. Ne putem întoarce. I ai disperat pe vânători. Ultimul dintre ei a fost aruncat de pe un pod, în bucăti ,după ce a fost atras în capcana ta. 

Kaius pare mulțumit de vorbe și se apropie de mine cu o privire bântuită :

 _ De ce ești aici? Pentru mine sau ca să mă încurci? 

_ Pentru tine desigur. Am crezut că am rămas fără tine. Am crezut că am fost învinsă cu adevărat. Dar sunt aici. Nu vreau să mai fiu departe de tine Kaius. 

_ Atunci mă poți lăsa și poți privi în altă parte. Acesta sunt eu. O bestie. 

_Kaius am senzația că ascunzi ceva de mine. Ai vrut să pleci din America cu un motiv. Mi_ai zis de România o dată. De ce mai stăm pe loc? 

Se întoarce pe vârfuri și aruncă în secunda următoare chibritul din manâ. Are de gand să ardă trupurile. Nu că nu ar fi alertat întregul oraș până acum. Lumea abia dacă mai iese din casă :

_Ei au dorit asta. Doar le ofer ce vor. 

_Uite,știu că mama ta te_a rănit mult dar trebuie să treci peste. 

Îl ating pe braț înainte să dispară din raza mea vizuală și Kaius zâmbește amuzat :

_Nu eram pregătit să te pierd Clara. Dar acum,langa tine,deja mă plictisesc. Nu mai putem să fim împreună. 

Îmi feresc privirea rănită și zic pe un ton slab :

_Știu. Nu te fortez. Îmi pasă de tine însă. 

_De ce? De ce nu cauti pe altul? Viața nu trebuie să se învârte în jurul unei persoane. După se dezvoltă o obsesie și nu e bine. 

_Kaius nu te voi lăsa singur. 

Insist eu,iar el se întoarce spre mine cu fața și mă priveste în ochi :

_Era să pieri din cauza mea. Iubirea ta pentru mine îți face rău.

_Asta este? Te acuzi fiindcă era să pier? Crezi ca regret? Nu, nu regret . Din contră mă simt fericită. 

_Acesta nu trebuie să fie drumul tău Clara. Nu ești soția mea. 

_Nu sunt,dar atat de mult te încurc? Poate că ai în inimă pe alta dar amândoi știm că ai simțit și pentru mine acel ceva. 

_Clara,nu suntem adolescenti. Nu e nevoie de drama asta. 

_Te rog să îmi respecți decizia. Raman cu tine. Dacă vrei să te las va trebui să mă ucizi. 

Îi susțin privirea pornită iar el tace din gură. 

Pare trist. Pare îngandurat. 

Deși este plin de sânge pe haine și la gură mă lipesc de acesta cu trupul :