The beauty is dark

Surpriza nedorită

Kaius pov

Când sora și cu Jaylen s-au întors acasă, îi așteptam cu o stare de spirit bună și știind că am lăsat-o pe Caren, în cameră, să doarmă. 

Nici nu au intrat bine pe ușă, că m-au privit de parcă se temeau de ce o să le fac ori zic : 

-Trebuie să merg la mama, soră. AVETI GRIJĂ DE CAREN. 

Calista apare în fața mea și se uită la mine cu o privire blandă : 

-Frate, nu te duce, te rog. Nu îți mai bate capul, îți distrugi viața. 

Jaylen închide ușa, după care se uită spre mine lung, de parcă mă întreabă dacă mi-a plăcut, ce am avut, cu CAREN. 

-Arati așa bine, Kaius. Te prinde. 

Mă complimentează Jaylen, iar Calista se uită urat la el : 

- LA CE TE GANDESTI ORI REFERI ȘI TU? EU SUNT SERIOASĂ AICI. 

-Nu am spus nimic, draga mea iubită. Ce este cu tine? 

-Jaylen, e o chestiune de familie, poti să taci? 

Îl pune ea la punct și el dispare din cameră. Alungat. Bietul de el. Va avea de suferit cu sora mea :

-Kazimir nu este, frate. El sigur este cu acel varcolac. Jaylen mi-a spus că ține mult la el. Ne-a trădat deja. Trebuie să fim atenti. 

-CALISTA, CE POT SĂ FACĂ VARCOLACII ĂIA AMĂRATI? 

-Frate, așa ai gandit și cu tăticul lor și uite, încă ne batem capul cu băietii lui. 

-Pentru că, ei singuri nu pot, însă au pe una nouă de curand. TIPA AIA, A MUSCAT-O PE CLARA. TREBUIE SĂ MĂ RĂZBUN PE EA. NU POT SĂ-I PERMIT SĂ MAI TRĂIASCĂ. 

-Frate, te întreb serios, Kazimir știe de Caren? 

Se uită ea panicată la mine și dau din cap scurt : 

-DA ȘTIE. 

-EL ARE MAGIE. IAR CAREN ESTE SINGURĂ SUS, ÎN CAMERĂ. DACĂ ĂIA SE VOR GANDI, SĂ-I FACĂ RĂU? 

-Kazimir? Acei varcolaci? 

Spun începand să mă enervez, iar ea mă atinge cu mana pe braț : 

-Trebuie să discut cu el. Kaius, ai răbdare cu el doar. Îl voi face să-și schimbe drumul. A ales cu inima doar. 

-BINE SORĂ, VORBESTE CU EL. DAR, DACĂ ÎI AJUTĂ CU MAGIA PE ĂIA, O SĂ-L VANEZ ȘI ÎL VOI GĂSI. NICI CU MAGIA LUI, NU O SĂ-MI FACĂ FAȚĂ. 

Trec pe langă Calista, iar ea dispare după Jaylen, să-l anunte. 

Îi pot auzi cum vorbesc, o pot auzi și pe Caren, este în cameră, cum respiră liniștită. Nu pot să stau în casă. 

Trebuie să merg.

Am găsit-o pe mama pitită într-o ascunzătoare, sub pămant, departe de oameni și cu niste pungi de sange, alături. Nu a vrut să iasă din prima afară, dar într-un final, mi-a făcut pe plac. 

-Și cum te simti? 

O întreb pe un ton curios, iar ea se holbează la pămant fără să răspundă : 

-Tu ai dorit asta, ai încercat să mă ucizi! La fel ca și ei, sunt și eu copilul tău. 

Mama vrea să dispară iar, în întuneric, dar apar langă ea și o prind de braț nervos : 

-DACĂ NU TE HRĂNESTI, VREI SĂ PIERI? 

Se uită în ochii mei și îmi spune în final, de parcă sunt o povară pentru ea :