The beauty is dark

Adio tată/fericire

Wren pov

Orson s-a învinovățit tot timpul, pentru moartea lui. La randul meu și eu, dar știu că a fost dorința sa să nu merg acolo, să-l însoțesc. Poate că știa că așa o să fie. Dar nu am fost pregătiți să-l pierdem atat de repede. 

În fond, dacă mama murise de cand eram mici, el ne crescuse. El a fost langă noi, din copilărie și pană acum, la vârsta de douăzeci de ani. Oare cum am putea să uităm tot ce am trăit și simțit împreună? Poate nu a fost un tată perfect, dar cu toate că a făcut greșeli, s-a străduit pentru noi. Chiar și ultima lui suflare, a avut de-a face cu unul dintre băietii săi. 

De atunci a trecut o săptămană și ceva. Sunt bucuros într-un fel, fiindcă frumoasa Ecaterina s-a angajat la noi și chiar a început munca.Dar nu știu dacă voi putea să mă descurc în aceste conditii, cu atatea probleme. Mai ales că mintea îmi este la fratele meu, care de atunci, se comportă și mai diferit ca înainte. Mă evită, abia dacă scoate o vorbă și mereu pare bântuit. Cand ne vedem prin casă, nici nu mă salută, iar la muncă își face treaba, dar parcă e cu gandul în alt loc. 

-Nu este vina ta, Orson. Știi că nu trebuie să mai suferi atat de acut. 

Îi spun, după ce mă pregătesc să merg la muncă, iar el se uită spre mine o clipă, dezamăgit și răvăsit : 

-Ba da, este. M-am certat cu el. A pierit, fiind certat cu mine. I-am spus vorbe urate, l-am crezut un dusman. Nu mă voi ierta niciodată. 

-Orson, poate că te-a înțeles. El este tată, tu nu. Noi nu știm acel sentiment, încă. Nu trebuie să crezi că a pierit, fiind supărat pe tine. Din contră, vrea să rămai în viață și să fii fericit. 

-Wren, de ce trebuie să vorbești de parcă nu simți nimic? EU NU POT SĂ MAI FIU FERICIT! CAND ÎMI LUAI APĂRAREA, PĂREAI CĂ ȘTII CE SIMTE INIMA MEA. IAR ACUM, IAR O FACI LATĂ. 

-Tata nu a avut nimic pentru acel Kazimir. Nu a ținut la el. S-A APROPIAT DE EL, CA SĂ TE DESPARTĂ DE ACESTA. S-A GANDIT LA BINELE TĂU FRATE! 

-Asta și zic, nu am cerut eu să se implice, din cauza asta, a pierit! Nu trebuia să o facă pe eroul cu mine. NU ERA NEVOIE. ȘTIU SĂ MĂ APĂR SINGUR, SPRE DEOSEBIRE DE TINE. 

Mă atacă el pornit și cu toate că încerc să fiu calm, îmi vine să-i arunc în față cu băutura : 

-Frate, ai de gand să suferi după Kazimir în continuare? NU SPUNEAI TU, CĂ EI L-AU UCIS PE TATA? NU SPUNEAI, CĂ VREI SĂ-I FACI SĂ PLĂTEASCĂ?! 

-A fost fratele lor urat. Kazimir mi-a salvat viața, cred că a ținut la tata, mai mult decat ai tu habar. POATE CHIAR, L-A IUBIT! CAND EU PUNEAM SUFLET ÎN RELAȚIE, EL ERA FERICIT ALĂTURI DE ALTCINEVA, CARE ERA RUDĂ CU MINE! AI IDEE CE ORIBIL MĂ SIMT?! NIMIC NU POATE DOMOLI FURIA ȘI DUREREA DIN INTERIORUL MEU. 

-Frate, poate că nu te merită. De ce nu îl uiti? Poate că ai vrut ceva cu el, o relație, dar te-a trădat.

-Am mușcat-o pe sora lor, nu știu dacă a pierit. ȘI DACĂ AȘ PUTEA, AȘ FACE-O IAR. CREZI CĂ DEVIN UN MALEFIC? EI BINE, NU MĂ OPUN. CA SĂ RĂMAN ÎN VIAȚĂ, O SĂ FIU MAI RĂU DECAT EI. 

-Orson, nu vreau să te schimbi. Încă văd că simți ceva pentru el. Îmi pare rău că treci prin asta. Aș fi vrut să fac mai mult pentru tine. PE TINE TE MAI AM. 

-Nu mai minți,frate. Știu că ești cu mintea la acea fată roșcată. Am observat cum o privesti. 

Devin roșu la chip și zambesc jenat, iar el se ridică și mă ia în brate, din senin. 

Gestul lui îmi face inima să tresalte de bucurie și îl strang în brate, dorind să fiu mereu alături de acesta : 

-AI GRIJĂ ÎNSĂ. EA E OM. NU UITA PROTECȚIA. NU E MOMENTUL SĂ DEVIN UNCHI, SPER. ȘI TU, NU EȘTI PREGĂTIT PENTRU UN COPIL.