7. Nu vreau să pleci!

155 8 0
                                    

După seara precedentă, o dată ajunsă acasă am adormit instant și nu am mai ținut cont de faptul că dormeam îmbrăcată cu acele haine noi sau nu

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

După seara precedentă, o dată ajunsă acasă am adormit instant și nu am mai ținut cont de faptul că dormeam îmbrăcată cu acele haine noi sau nu. M-am trezit cu o durere cumplită de cap, nu îmi aminteam mare lucru din seara trecută și nu înțelegeam care ar putea fi motivul din moment ce nu am consumat decât un pahar de vin. Probabil răceala de afară sau chiar faptul că nu mâncasem mai nimic ieri contribuia la această stare şi amintirea vagă a serii trecute.

Mă ridic în capul oaselor, observând materialul şifonat al rochiei care s-a ridicat şi acum lasă la iveală mai multă porțiune de piele decât este necesar. Îmi rotesc ochii şi judec decizia mea de a-mi lăsa prietena să îmi aleagă ținuta. Până la urmă, Lilly este prietena mea şi nu trebuie să o refuz, chiar dacă are o dorință exagerată de dominare asupra deciziilor oamenilor în materie de stil vestimentar, dar şi a alegerilor acelor persoane în viață.

Mă ridic din pat cu gândul să-mi fac un duş rece care ar trebui să aibă menirea de a-mi limpenzi gândurile. Păşesc încet cu tălpile goale pe parchetul laminat îndreptându-mă către baie. Ajunsă acolo, mi-am lăsat rochia incomodă să cadă pe jos, am intrat în duş şi am lăsat apa să îmi curețe mintea, dar şi trupul. Am luat şamponul şi l-am aplicat pe scal, frecând bine pe toată porțiunea părului.

Am scanat încăperea, urmărind locul în care trebuia să fie buretele de baie, dar lipseşte de acolo. Asta era destul de ciudat în condițiile în care fratele meu avea o baie separată de cea care îmi aparține şi mai exista încă o baie la parter.

Am trecut acest aspect cu vederea şi mi-am spălat pielea fără ajutorul buretelui. Mă întrebam cât de devreme sau târziu era, dar ținând cont de faptul că fratele meu nu venise să informeze că pleacă la muncă era încă devreme. Într-un final, am ieşit din duş şi mi-am înfăşurat corpul într-un prosop şi părul în alt prosop. Mi-am cules rochia de pe jos şi m-am deplasat spre şifonierul din camera mea, de lângă patul meu dorind să îmi găsesc o ținută comodă până aveam să plec la liceu.

Ajunsă în fața şifonierului, am ales din mulțimea de haine un tricou negru destul de larg şi o pereche de pantaloni scurți de aceeaşi culoare. Le-am îmbrăcat şi m-am întors rapid la baie pentru că aveam nevoie să folosesc toaleta în cel mai scurt timp. Mi-am făcut nevoile, am tras apa la toaletă şi m-am reîntors în camera mea.

Întoarsă în cameră, bătăile inimii mi s-au accelerat la vederea trupului unui bărbat aflat în mijlocul încăperii. Mi-am dus mâna la piept şi am încercat să îmi liniştesc bătăile furtunoase ale inimii mele în momentul în care am realizat că persoana îmi era cunoscută. Mistik se afla în mijlocul camerei mele şi mă privea confuz şi tulburat de prezența mea aici.

- De cât timp stai aici? am întrebat realizând că nu îi sesizasem prezența atunci când mă schimbam.

- Suficient de mult timp încât să nu te găsesc în cameră, a dat din umeri nonşalant.

MistikUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum