Mistik

11. Lasă-mă să-ți explic

Natalie Johnson

Odată ajunsă acasă m-am aruncat direct în pat, cu gândul de a dormi, fără a ține cont de faptul că eram încă îmbrăcată cu hainele cu care plecasem. Lilly m-a privit circumspectă, dar şi îngrijorată cum mă uitam într-un punct imaginar şi nu spuneam nimic.

- Eşti bine? am aprobat robotic din cap, chiar dacă nu aveam cheful sau energia necesară pentru a întreține o conversație cu ea.

- Nu am dispoziția necesară pentru a vorbi cu cineva în momentul ăsta, am mormăit trăgându-mi pătura pe mine şi m-am întors cu spatele către ea.

- Înțeleg, deci asta înseamnă că are legătură cu Mistik? mă întrebă plină de curiozitate.

- Ce legătură poate să aibă el cu starea mea de spirit proastă? am pufnit disprețuitor, chiar dacă în interiorul meu ştiam că exista o legătură puternică între cele două lucruri.

- Doar am presupus, pe drum de întoarcere de la petrecerea lui Justin nu părea să nu te deranjeze prezența lui, chiar şi atingerile lui, vocea lui Lilly a sunat plină de subînțelesuri.

Reamintirea acelei serii mi-a făcut stomacul să se agite şi obrajii să îmi prindă culoare. Deşi nu merita, nutream anumite sentimente pentru el şi nu puteam să trec cu vederea peste acele lucruri.

- Părerea mea este că nu ar trebui să te bagi în aceste lucruri care nu te privesc şi să stingi naibii lumina aia! am ridicat tonul simțind nervii cum îmi clocoteau prin vene.

Prietena mea a oftat şi a stins veioza de lângă pat fără să mai scoată vreun cuvânt. În acel moment noaptea mi se păru mai lungă decât o eternitate şi somnul părea să nu se mai apropie de corpul meu. Mi-a strâns brațele în jurul corpului meu şi am aşteptat ca razele soarelui să lumineze încăperea.

*

Aflată în maşina lui Lilly în drumul către liceu eram tăcută, la fel de tăcută ca atunci când mă trezisem din somn. Simțeam că atât de nervoasă nu mai fusesem în viața mea şi nu doream ca furia mea să se reverse asupra uneia dintre persoanele pe care le cunoşteam încă din copilărie.

Singurul gând pe care îl păstram constant de aseară în minte era că trebuia să îl scot definitiv pe Mistik din viața mea şi că nu mai doresc să am vreo legătură de orice fel cu el. Trebuia să nu mă mai gândesc la el şi la dățile în care am fost păcălită din cauza naivității mele.

Astăzi trebuia să fie prima zi din obişnuita mea viață. Trebuia să mă întorc la vechea mea viață: fără drame, fără vizite neaşteptate şi bărbați care se puteau juca cu sentimentele mele. Am coborât din maşină, inspirând aerul rece de afără, deja simțind mirosul unei noi schimbări.

Mi-am luat ghiozdanul pe umeri și am pornit către intrarea liceului. Singurul sentiment pe care îl aveam în timp ce străbăteam în grabă coridoarele școlii era presimțirea că era doar liniștea dinaintea furtunii, iar lucrurile din viața mea vor începe să se complice și mai mult.