|+18|
Dragoste | Drama | Ficțiune adolescenți
Cei mai mulţi dintre noi ţinem să credem că viaţa noastră e perfectă şi că nimeni nu o poate zgudui din temeli. Cu siguranţă, Natalie ştie cum este să ai o viaţă perfectă fără prea mult efort, con...
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
Sâmbătă. Una dintre zilele speciale introduse în calendar pentru relaxare. După seara trecută, mi-am petrecut toată noaptea căutând numerele spitalelor din zonă pentru a da de mama naturală a lui Mistik. Acesta mi-a spus că nu își amintește cu exactitate numele lui de familie, dar m-am bazat pe faptul că prenumele lui în sine era unul rar întâlnit în zona noastră. Astfel, după câteva telefoane date am găsit și persoana în cauză. Dis de dimineață m-am trezit și l-am convocat pe Mistik pentru o plimbare surpriză. Nu i-am divulgat faptul că i-am găsit mama naturală și că ne îndreptăm către ea. Abia aștept să îi văd fața când o să o întâlnească.
- Ești mult mai entuziasmată decât ieri. Mă întreb unde mergem? Mistik s-a arătat interesat.
Doar nu se aștepta să îi spun înainte să ajungem.
- Normal că sunt entuziasmată. Abia aștept să ajungem acolo, am spus înnăbușită de extaz.
Odată ajunși la destinație, am alergat fericită către ușa de la intrare. Mistik mă privea buimac, neînțelegând ce se întâmplă.
- Serios? Am bătut atâta drum doar pentru o casă? a întrebat, odihnindu-și mâna pe umărul meu.
Am chicotit la gândul că nu era o simplă casă.
- Nu este o simplă casă. Intră și o să vezi cine să află înăuntru, l-am ghiontit entuziasmată.
Mistik s-a schimbat imediat la față, pierindu-i toată culoarea din obraji. Oare își dăduse seama care era surpriza?
- Atunci hai să intrăm, m-a îndemnat înghițind în sec.
Am apăsat pe sonerie, așteptând ca proprietara să își facă apariția. În acel moment și-a făcut apariția în prag o femeie în jurul vârstei de treizeci și ceva de ani. M-am încruntat, rămânând fără cuvinte.
- Bună ziua! Dumneavoastră sunteți doamna Amanda? am întrebat șocată.
- Bună ziua! Da, ați nimerit unde trebuie. Eu sunt doamna Amanda, ne-a zâmbit politicos.
Am trecut pragul ușii împreună cu Mistik care se mișca ca în reluare și părea la fel de mirat ca mine.
- Luați loc! Tocmai am pregătit ceai, ne-a anunțat zâmbind.
- Mulțumim frumos, am spus așezându-ne și așteptând-o să vină cu ceaiul.
- Și ce vânt vă aduce pe aici? ne-a întrebat, așezând cănile de ceai în fața noastră.
A luat loc pe una dintre canapelele din fața mesei și a început să soarbă din ceai. Femeia asta părea mult prea tânără pentru a fi mama lui Mistik.
- Vântul din pântecele tău, a puftnit Mistik nervos.
Femeia a scuipat ceaiul pe jos la auzul cuvintelor lui.
