|+18|
Dragoste | Drama | Ficțiune adolescenți
Cei mai mulţi dintre noi ţinem să credem că viaţa noastră e perfectă şi că nimeni nu o poate zgudui din temeli. Cu siguranţă, Natalie ştie cum este să ai o viaţă perfectă fără prea mult efort, con...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Razele călduroase ale soarele se reflectau prin perdea. Eram trează de ceva timp, doar că mă holbam cu nerușinare la fața lui Mistik. El dormea în continuare și mi se păruse că era un vis faptul că m-am trezit lângă acesta în pat și ce făcusem aseară. Ochii lui se deschid dintr-o dată și mă privește încruntat, parcă neștiind ce se întâmplă în jurul lui.
- Bună dimineața, rază de soare! i-am spus, sărutându-l cast pe buze.
Mi-a retras imediat mâna de pe el și m-a îndepărtat de el. S-a holbat la mine ca și cum aș fi fost o străină, un intrus în patul lui.
- Ce cauți aici? m-a întrebat scrâșnind din dinți.
- Ne-am culcat împreună aseară. Nu îți mai amintești? l-am privit bulversată de atitudinea pe care o avea.
- Ieși afară imediat! a ridicat tonul la mine.
- Poftim?
- Am spus să ieși afară! a repetat, țipând de-a dreptul la mine.
Mi-am adunat hainele de pe jos și m-am îmbrăcat repede. Mă simțeam ca un intrus acolo, deși el fusese cel care m-a făcut să rămân peste noapte.
- Încă nu ai plecat? m-a întrebat, ridicându-se din pat.
A deschis ușa și m-a împins în spatele ei. A închis ușa imediat după ce mi-a aruncat în brațe hainele mele ude. Oftând, am coborât scările și am ieșit cu lacrimile șiroaie pe obraji din locuință. Știam că era prea frumos ca să fie adevărat felul în care se comportase ieri cu mine. Nu trebuia să am încredere în el și să cred toate cuvintele goale pe care mi le-a spus.
*
Eram în cantina școlii, împreună cu prietenii mei care se cicăleau ca de obicei. Învârteam lingura prin piureul de cartofi din fața mea, pofta de mâncare lipsindu-mi cu desăvârșire. Mistik m-a lăsat cu un gust amar și nu puteam trece cu vederea atât de ușor faptul că am ajuns din nou să fiu bătaia lui de joc.
- Natalie, tu ce părere ai? Lilly m-a întrebat, reușind să mă scoată din gânduri.
- Despre ce anume?
- Doamne. Tu măcar ne asculți? prietena mea a oftat exasperată.
- Scuză-mă, dar nu mă simt prea bine, am recunoscut.
- Îți este rău sau e vorba despre altceva? Alec a intrat în discuție curios.
- Nu îmi este rău. Doar că din nou Mistik s-a jucat cu sentimentele meu, am oftat adânc.
- Îmi pare rău să aud asta, Nat. Nu meriți să ți se întâmple asta, prietena mea a încercat să mă consoleze, mângâindu-mă pe spate.
- Dacă îl prind am să îi rup gâtul, Alec și-a încleștat pumnul revoltat.
