|+18|
Dragoste | Drama | Ficțiune adolescenți
Cei mai mulţi dintre noi ţinem să credem că viaţa noastră e perfectă şi că nimeni nu o poate zgudui din temeli. Cu siguranţă, Natalie ştie cum este să ai o viaţă perfectă fără prea mult efort, con...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
- Deci vrei să spui că băiatul ăsta a intrat prin efracție la tine în casă? mă întreabă prietena mea Lilly, căreia i-am povestit despre musafirul nepoftit.
- Nu tocmai, e o cunoștiință a fratelui meu, am oftat iritată.
- Și de ce ești atât de supărată? vocea ei nedumerită se aude din difuzorul telefonului meu.
Normal că nu mi-am putut chema prietena la mine acasă, până la urmă avea cu totul și cu totul alte lucruri mai importante de făcut.
Mi-am luat pasta de dinți și mi-am periat dinții în timp ce scuipam apa în chiuvetă. M-am privit în oglindă, fiind îmbrăcată doar în halatul meu de baie și având înfășurat deasupra capului un prosop.
- Oare de ce crezi că sunt supărată? Fratele meu nu mi-a spus nimic despre vizita neașteptată a acestui tip, i-am răspuns ținând cu o mână telefonul în dreapta urechii și am ieșit din baie.
- Ai dreptate, dacă sunai la poliție?
- În fine, ar fi meritat nesimțitul. Trebuie să închid, vorbim noi mai încolo, bine? am închis telefonul și l-am trântit pe pat.
M-am îndreptat către șifonier, alegându-mi o pereche de pijamale roz. Deși nu aveam vârsta adecvată pentru astfel de culori, eram adepta culorilor cât mai vii și de câte ori aveam ocazia mă îmbrăcam cu acele culori. De această dată alesesem culoarea roz.
Am coborât pe scări către sufragerie și m-am trântit pe canapea în căutarea unui serial bun, având deja farfuria cu popcorn deja pregătită.
- Bună, surioară, mă salută Ryan intrând pe ușă.
- Bună, l-am salutat privind către televizor.
Într-un final găsesc un serial la care să mă uit în timp ce îmi mănânc floricelele.
- A durat ceva să repar prostia pe care a făcut-o omul ăsta, spune bătând pe cineva pe umăr.
Îmi întorc capul și constat uimită că a venit din nou împreună cu necunoscutul de astăzi. Mistik.
- Nu din nou, spun mai mult pentru mine.
- Frumoase pijamale, vrăjitoareo, îmi dau ochii peste cap la remarca lui.
Efectiv îl urăsc pe tipul ăsta.
- Doamne, cum am putut să îmi uit telefonul în mașină? se plesnește fratele meu peste frunte și iese alergând din casă.
Perfect! Singurii rămași acum în locuiniță suntem numai noi doi, doar eu și necunoscutul arătos.
Născocesc o tactică destul de bună, îl ignor total în speranța că o să mă lase în pace și poate o să dispară. Spre surprinderea mea, se apropie de canapea și îmi fură telecomanda din mână.
