Chance

So close

-Mai sunt doar 10 minute până decolează,striga Liam cu disperare la mine.
-Nu vom ajunge,spunea Louis.
-Oh,tăceți odată! Nu mă pot concentra,m-am răstit eu.
Și cineva să îi dea lui Niall niște șervețele.Pătează bancheta de ciocolată.
-Mănânc de nervi,a strigat irlandezul la mine înfulecându-și ciocolata.
-În primul rând,tu mereu mănânci,a zis Harry către Niall.
-Asta așa e,am aprobat.
-Și în al doilea rând,asta e mașina mea,babe,eu decid dacă pătează bancheta sau nu,a zis Harry uitându-se la mine cu o față de cuceritor.
-Harry,te iubesc dragule,dar dacă mă enervezi o să intru cu prețioasa ta mașină în primul stâlp.
Harry a ridicat mâinile în semn de apărare zâmbindu-mi dulce.
-Și eu o iubesc pe Elly, a zis Niall plângând si suflând nasul în șervețelele cu care îl pusese Louis să șteargă bancheta.
-Promit că o să îți aduc înapoi iubita,am zis eu către Niall."Și prietena mea cea mai bună" am adăugat în gând.
-Șapte minute,Nadia,a zis Liam.
-Ajung,am zis eu virând brusc.
Mama ta de băbăciune,stai acasă dacă mergi cu viteza melcului orb,am strigat către o bătrânică pe un scuter care nu mă lăsa să o depășesc.
Știu,par insensibilă,dar nu pot să o pierd pe Eliana.Dacă avionul ăla părăsește pista nu o ia doar pe ea,ea si jumătate din mine.
-Uite aeroportul,a zis Louis arătând spre o clădire mare.
Am accelerat luând curbă brusc lucru ce l-a făcut pe Liam să își scape telefonul sub scaune.
-Asta-i pentru că m-ai zăpăcit cu cât e ceasul,am zis eu râzând.
-Nadia,oprește,trebuie să parchezi aici! spunea Harry făcându-mi semn spre parcarea aeroportului.
-Am alt plan,am zis eu fiind conștientă că mai erau doar 5 minute până la decolare ceea ce însemna că era deja în avion.
-Mai usor,Nad,nu suntem în "Fast and Furious 7",striga Louis.
-Lou,dragă,ce fac eu aici întrece toată franciza,am zis ocolind aeroportul.
Mai sunt 3 minute,3 minute nenorocite iar noi am intrat pe pista de decolare.
-Nadia,ce faci? Nu avem voie pe pistă! striga Harry.
Am intrat pe pista lungă îndreptându-mă spre avionul care se pregătea de decolare si sunt sigură că ăla e avionul ei.
Avionul a pornit,el mergand spre noi și noi spre el.Trebuia să îl fac cumva să se oprească.
-O să murim! strigau toți frenetici în timp ce avionul avea mai puțin de 20 de metrii până la noi.Harry m-a luat în brațe strâmgându-și tare ochii.Frate,au impresia că vine apocalipsa? Chiar sunt distractivi.
Avionuls-a ridicat de la sol,roțile lui fiind la maxim 2 metrii de mașină.
După ce a trecut de noi toți s-au ridicat strigând "Ura! Suntem vii!" doar eu îmi mușcam buza inferioară că să îmi pot ține lacrimile ce aveau să vină.
Ei s-au oprit realizând ce s-a întâmplat iar Harry m-a mângâiat pe cap.
-Am pierdut-o.Am pierdut 3 ani de viață și jumătate din mine,am zis eu sprinjinindu-mă cu capul de volan.
-Hai să îți luăm o cafea de la cafeneaua aeroportului,a zis Harry încercând să mă distragă.
Am ieșit cu toții din mașină îndreptându-ne spre clădirea mare.
Când am intrat toți oamenii se uitau ciudat la mine.
Eram în niște pantaloni de pijama cu flori,o pereche de papuci de casă roz cu iepurași și un tricou de la Harry.Măcar băieții aveau pantaloni de trening,dar sincer,mă durea undeva în mometul ăsta de părerea lumii.
Ne îndreptam către cafeneaua aeroportului și slavă domnului pentru asta fiind că nu am mâncat nimic pe ziua de azi si e deja 5 seara.
-Nadia? a strigat o voce din spate.
M-am întors mecanic la auzul vocii ca să descopăr chipul Elianei.A dat drumul valizelor și a început să alerge spre mine.Mi-a luat câteva secunde să realizez si am avut nevoie să mă împingă Louis că să mă pot mișca din locul unde se pare că înghețasem.
Alergam ca disperatele și pijamalele înflorate erau ultima mea problemă acum.
Am strâns-o tare pe Eliana în brațe afundându-mi capul în părul ei ciocolatiu și dând drumul lacrimilor.
-Îmi pare rău,am zis eu suspinând.
-Si mie,am fost o toantă,a zis ea trăgându-și nasul.

-Am fost o idioată.Ești cea mai bună prietenă a mea.Defapt ce dracu,ești sora mea,și nu trebuia să reacționez așa,am zis eu privind-o în ochii.
-Iartă-mă,și eu am fost de vină.Nu trebuia să îmi vărs nervii pe tine.
Băieții s-au apropiat de noi tăcuți iar Eliana i-a surprins trăgându-i într-o îmbrățișare.Mă rog,pe toți în afară de Niall care stătea puțin mai departe de noi privindu-ne trist.
Eliana s-a uitat spre el si am putut observa cum s-a încruntat când i-a văzut ochii roșii de la plâns.
S-a dus spre el și și-a pus ușor mâna peste obrazul lui.
-Tu chiar nu m-ai înșelat,nu? a zis ea încet.
-Am încercat să îți explic.Era doar o fană care nu știu de unde a făcut rost de numărul meu și mi-a trimis sute de mesaje.Uite! a zis el întinzându-i telefonul.
Ea s-a agățat de gâtul lui lipindu-și buzele de ale lui și tot aeroportul era ceva gen "aww".
Harry m-a prins mâna sărutându-mă pe obraz.
-Te iubesc! mi-a șoptit.
-Și eu,am zis eu privindu-l în ochii.
-Știi că nu te las să conduci mașina,nu?
-Prea târziu,cheile sunt la mine,am zis eu alergând cu Harry pe urmele mele.
Azi,mai mult decat în ultimii ani am învățat ceva.Prietenia nu poate înceta brusc,nu o prietenie adevărată.Poate începe brusc și se poate transforma într-o legătură imposibil de rupt,ca în cazul nostru.

Ok,știu că e un capitol scurt dar timpul ăsta...oricum,capitolul este dedicat lui elydinu3,iubirea mea,singura ființă capabilă să mă suporte,te iubesc mult vacă.♥
O să mai postez cel mai probabil weekend-ul viitor,dar poate aveți vreo surpriză,nu sunt sigură.
În vacanță voi posta mult mai des,mai e doar puțin.
Pãi cam asta e guys,nu uitați,vă mulțumesc că citiți si vă iubesc mult.♥♥♥