Chance

All these little things

"Şi chiar dacă nu ar mai fi fost unul lângă altul,chiar dacă nu s-ar mai fi ținut de mână,chiar dacă între ei s-ar fi întins orașe mari,tot l-ar fi iubit.Cel mai bun lucru al ei era să îl iubească pe el."

S-a auzit un plânset slab urmat de unul puternic,două glasuri diferite.A trecut prin timpanul meu şi s-a lovit acolo ca de un perete făcându-mi capul să vibreze si facandu-mă să mă trezesc speriată.
Eram aşa de obosită! Brațul lui Harry era peste abdomenul meu şi respirația lui se lovea de ceafa mea.Am întins mâna ca să opresc aparatul,nu vreau să îl trezească copiii şi pe Harry,de aproape o lună de când sunt ei acasă el s-a trezit cel mai mult să îi schimbe şi să îi hrănească.
M-am desprins cu grijă din brațele lui şi am traversat spațiul larg dintre pat şi uşă ieşind repede.
Am intrat în camera copiilor care era imediat lângă dormitorul nostru.
Harriet plângea cel mai tare,ca de obicei iar Christian doar suspina şi privea jucăria de deasupra pătuțului.
Am luat-o pe fetiță în brațe şi i-am aşezat capul pe pieptul meu.Doamne, mi se face pielea de găină când o aud plângând. Nu pot să cred că minunea asta mică e a mea.
-Shh,taci cu mama,puiule!
În timp ce o linişteam pe Harriet,am aruncat o privire spre ceasul în formă de urs de pe perete.Ora 4:35,exact cum credeam.Asta îmi aduce aminte de nopțile în care stăteam treaza până dimineața la 6-7 pentru că sora mea nu voia să adoarma.
Parcă au trecut ani de atunci...şi de fapt,s-au dus doar vreo 9 luni.Câte s-au întâmplat în 9 luni...şi mai am câteva zile şi împlinesc 18 ani.Parcă nu mai înseamnă atât de mult pentru mine să fiu majoră acum.Ce vreau acum este să am grija de copiii mei şi să mă mărit cu bărbatul pe care îl iubesc enorm.
Harriet a adormit şi am așezat-o ușor în pătuțul ei acoperind-o.
M-am întors apoi spre pătuțul lui Christian care era atent încă la jucăria lui.
El e atât de cuminte iar Harriet atât de vulcanica.
-Ce faci,puiul meu?
Christian se uita spre mine şi îsi mişca uşor mâinile.
Doamne,e atât de frumos!
Am tras fotoliul mai aproape de el şi am luat o carte de pe masuță.Era "Cei trei purceluşi" şi i-am citit aproape toată povestea până când am observat că a adormit ținându-mă de mână. Am continuat să îmi mişc capul de la el la Harriet şi să îi privesc până când, am adormit.

Harry
E atât de dulce când doarme!E atât de dulce mereu,chiar şi atunci când se enervează si devine un vulcan,chiar si atunci când e obosită,si atunci când e răcită.E ea,e a mea si e perfectă aşa cum e.
-Nadia,iubito,trezeşte-te! am şoptit în timp ce mâna mea îi mişca încet umărul.
-Încă 5 minute,Harry,a mormăit şi s-a aşezat mai bine în fotoliu.
Iar s-au trezit copiii azi-noapte.Am simțit când a plecat din pat,din brațele mele,dar eram atât de obosit încât nu îmi puteam deschide ochii.
Îmi pare rău că a adormit în fotoliu,iar.Mi s-a întâmplat si mie să adorm aici nopțile trecute când bebeluşii se trezeau şi stiu că nu e foarte confortabil.
Am aruncat o privire la copii.Îi pusesem pe amândoi în patul lui Christian după ce i-am hrănit iar acum se privesc unul pe altul în linişte.
Mi-am mutat privirea din nou pe chipul Nadiei.Minut de minut,zi de zi,mă simt atât de norocos că am pe cineva ca ea lângă mine.
Ziua ei e peste 3 zile şi ştiu că nu îi va conveni să îi fac o petrecere mare.Ea vrea ceva simplu,cu băieții si familia ei şi asta am să fac.Am vorbit deja cu părinții ei,miercuri,adică peste 2 zile vor ajunge aici cu avionul însă trebuie să planific totul în mare taină.
Cel mai "grav" este că,stabilisem să facem nunta cât de repede putem.Oare dacă nunta ar fi în aceeaşi zi cu aniversarea ei s-ar supăra?
Chiar dacă alții au nevoie de luni bune să organizeze o nuntă,ştiu că Nadiei îi plac lucrurile simple şi o nuntă restrânsă ar fi ideală pentru ea.
-Harry,cât e ceasul? a mormăit intinzandu-se.
-E 11:32,am zis privind ceasul de pe perete.Bună dimineața,iubito!
-Neața,a spus adormită sarutându-mă apoi.
Am privit-o ridicându-se din fotoliu şi aplecându-se peste pătuțul celor mici.Fața ei s-a luminat instant privind copii care se țineau de mânuțe şi gângureau.
E atât de minunată femeia asta care nici măcar nu e încă majoră şi e deja mai matură ca mine.Ştiu că nu a avut o viață uşoară,asta a lăsat urme în caracterul ei dar o să mă asigur că toate vor merge limpede pentru ea de acum înainte şi că nu va mai trebui să îşi facă vreodată griji pentru nimic.
Merită tot ce e mai bun şi nu spun asta pentru că o iubesc sau pentru că mi-a dăruit doi copii minunați,ci pentru că ea mă iubeşte pe mine.M-a iubit atât de mult încât şi-a pus viitorul în joc doar să mă câştige pe mine.Dar deja mă câştigase,încă din noaptea în care a adormit în spasme pe bancheta maşinii cu capul pe pieptul meu.
În niciunul din filmele mele din toți anii aceştia nu apărea o fată de 17 ani care să mă facă tată şi care să mă facă să o iubesc infinit,care să mă schimbe în toate felurile bune în care poate fi schimbat un om.
Ea crede că eu am salvat-o pe ea dar ,de fapt ea m-a salvat pe mine.M-a salvat de la o viață de căutări zadarnice în care nu aş fi descoperit niciodată ce vreau şi cu cine vreau.Şi nu o să pot niciodată să îi mulțumesc destul.