Chance

Changes

Atenție,capitolul conține scene cu impact sentimental.
Citire plăcută!

* 5 months pregnant*

Zilele trec repede. Ajung de la stadiul de "abia venita în Anglia" la a cunoaşte tot oraşul şi a mă amesteca între oameni. Asta se numeşte schimbare.Schimbare e atunci când realizezi că ai întâlnit pe cineva pe care îl iubeşti mai mult decât pe tine, e că atunci când îmi ascund ciocolata în dulapul din stânga frigiderului şi Harry o fură, şi cu toate că ştiu asta, niciodată nu o iau de acolo. E atunci când mă cert cu Harry si el tot se trezeşte noaptea să mă acopere.
E pură dragoste, e lucrul ce ne alimentează viața.
-Harry, nu, pătuțul albastru în dreapta, cel roz în stânga! l-am instruit pe Harry în timp ce scoteam nişte botoşei din pungile de cumpărături.
-Eu cred că stau mai bine invers, a zis Louis în timp ce încerca să asambleze masa de schimbat.
-Şi eu am zis la fel, Tommo, Harry a răspuns.
-Ascultați-o pe Nadia, arată mai bine invers, Diana a afirmat în timp ce aşeza hăinuțele în dressing.
Louis şi Diana s-au mutat împreună, şocant, nu?
Băieții au luat o pauză, şi a fost al naiba de dureros pentru toți direcționerii şi pentru mine. Am plâns ore în şir iar Harry încerca să mă calmeze jurându-mi că e doar o pauză, nu o despărțire. În final, am înțeles că aşa e cel mai bine. Noi vom fii părinți şi nu pot creşte doi copii singură, Liam şi Sophia au plecat deja în luna de miere, Diana şi Louis s-au mutat împreună, iar Niall şi Eliana voiau să se mute în Irlanda o vreme.
Schimbare e atunci când te uiți la poze de acum câteva luni si realizezi câte s-au schimbat.Sunt gravidă şi logodită. Îmi e dor de ai mei uneori, cel mai tare de Gloria, dar a fost alegerea lor.Acum, alegerile mele sunt numele copiilor, pentru început.
-Ce zici de David şi Ariana? a zis Harry în timp ce se juca în părul meu.
-David e drăguț, dar Ariana..
-Stai, mi-a venit unul, a țipat el entuziasmat.
-Şi mie, am zis eu zâmbind.
-Tu prima!
-Nu, tu primul!
-Iubito, hai să zicem amândoi în acelaşi timp.
-Ok, la 2.
-De ce la 2? m-a întrebat confuz.
-Fiind că suntem doi.
-Ok, unu...
-Doi...
-Abigail! am țipăt amândoi urmați de un râs copilăresc.
-Deci Abigail rămâne, am zis eu.
-Si pentru băiețel? m-a întrebat el.
-Eh, avem timp destul.
Uşa dormitorului s-a deschis brusc si un Niall speriat şi grăbit a apărut pe ea.
-Nadia, Harry, e grav!
-Hei, omule, ce s-a întâmplat? a zis Harry ridicându-se ca ars din pat.
-E Eliana, de câteva zile stă închisă în cameră. Ne-am certat si s-a închis în cameră şi nu îmi răspunde.Până ieri mai murmura câte un "Lasă-mă! " dar azi nimic. A încuiat uşa şi mă îngrijorează.
-Venim cu tine acolo imediat, a zis Harry care m-a ajutat să mă ridic din pat pentru că deja burta mea e enormă.
Noroc că eram amândoi îmbrăcați de când am fost la mall după hăinuțe.
Ce naiba se întâmplă cu Eliana?
Nu am mai vorbit de la nunta lui Liam cu ea şi da, poate am neglijat-o puțin, dar se comportă copilăreşte.
Am urcat rapid în maşina lui Niall şi în 5 minute am ajuns în casa lor. Aşa cum mi-o aminteam, mare şi modernă, redecorată de Elly.
-Hai să urcăm la etaj, a zis Harry ajutându-mă apoi să urc scările.
-Eliana, sunt Nadia, deschide! Nu poți sta acolo toată viața.
-Eliana, ieşi, a zis Harry bătând uşor în uşă.
-Uite, ştiu că te-am neglijat în ultimul timp şi probabil eşti supărată, dar ieşi, hai să vorbim!
-Eliana, iubito, te rog ieşi, a zis Niall disperat.
-Măcar dă-te de lângă uşă, o vom sparge! a zis Harry.
-Nadia, vino cu mine jos, te poți speria de zgomotele uşii şi să pățeşti ceva cu sarcina, a zis Niall pierzându-mă de mână.
Harry l-a aprobat sărutându-mă rapid pe frunte iar apoi am coborât cu Niall ajungând pe canapeaua din sufragerie.
-Eu mă duc să îl ajut pe Harry, dacă ai nevoie de ceva, mâncare probabil, fructele sunt pe masă iar ciocolată găseşti în dulap... în toate dulapurile, a zis Niall grăbit I-am mulțumit iar el a urcat dispărând apoi pe holul lung.
Am auzit încă o avertizare pentru Eliana apoi un zgomot puternic. Asta a fost uşa. Am auzit apoi un icnet sau ceva şi pe Niall strigând disperat numele Elianei.
Deja mă sperie. Pasii s-au auzit rapid şi un Harry cu lacrimi în ochii a coborât pe scări.
Ok, ce dracu se întâmplă?!
Harry m-a privit trist în ochii strângăndu-mă apoi tare în brațe.
-Harry, ce e? tot repetam dar fără răspuns.
-Îmi pare rău, iubito! a fost tot ce a spus iar asta a fost de ajuns ca inima să îmi cadă în stomac.
M-am smucit din brațele lui Harry şi am urcat cât de repede am putut scările, deşi el striga în spatele meu să nu fac asta.
Am traversat holul lung si am ajuns la uşa din capăt, care deja nu mai era.
Am simțit cum picioarele mele cedează şi un Harry disperat în spatele meu când am văzut tabloul ce se contura la doi paşi de mine:Niall plângând din toată inima si trupul fără viață al Elianei în brațele lui.
Mi-am adunat toate puterile ca să nu leşin.De ce? De ce a făcut asta?
Ştiu că de multe ori a încercat asta şi a vrut-o dar de ce acum? Nu îi lipsea nimic,chiar avea viața perfectă.Am căutat cu privirea un semn, un bilet ceva şi l-am găsit,lângă grămada de medicamente vărsate de pe podea.Tot ce se auzea în cameră erau suspinele lui Harry şi strigătele lui Niall.Mi-se rupea sufletul la propriu.Am iubit-o enorm de mult,uneori mai mult decât pe mine,de ce a făcut asta?!
Printre lacrimile ce îmi şiroiau pe obraji am început să citesc biletul.
Odată am scris şi eu aşa ceva dar spre fericirea mea,eu am eşuat.
"Dragi prieteni,
Nici nu ştiți ce greu e să scriu asta.E greu,dar m-am săturat.M-am săturat de neatenție şi de nepăsare.Te-ai întrebat vreodată,Niall de câte ori te-am aşteptat pe canapeaua din sufragerie cu perna în brațe să vii de la concert? Sau de la lansare de parfumuri sau de la studio? Te-ai întrebat de câte ori nu am putut să adorm de singurătate? Eu aici,tu pe cealaltă parte a lumii pregătindu-te de concert.
Te-ai întrebat vreodată,Nadia,de câte ori te-am sunat şi mi-ai închis pentru că aveai altceva mai bun de făcut decât să vorbeşti cu mine două minute? Te-ai întrebat de câte ori am stat lângă telefon aşteptând să mă suni înapoi?
V-ați întrebat vreunul cât de greu mi-a fost la colegiu? Batjocorită şi umilită de atâția pentru că sunt româncă? Sau de atâtea pentru că sunt iubita lui Niall Horan?
Viața aici nu e de mine.Viața în general nu e de mine.Se pare că a trebuit să ajung aici ca să reuşesc să termin odată cu toate astea.Nici nu ştiți cât îmi doream asta! O să ne fie dor de voi.
Viață frumoasă să aveți,
Eliana"
Am scăpat foaia din mână ducându-mi mâinile la gură şi am căzut în genunchi.
Mâinile lui Harry erau pe umerii mei în timp ce Niall nu se dezlipea de corpul Elianei,continuând să plângă.
-De ce,Doamne?! am strigat din toate puterile sughițând de la plâns.
***
Am urcat cu ajutorul Dianei scara avionului.Harry şi Louis împreună cu Liam şi unul din bodyguarzi susțineau sicriul Elianei încercând să îl urce în avionul băieților.
Niall a urcat ultimul aşezându-se pe scaunul de lângă sicriu.
Harry s-aşezat lângă mine iar Diana şi Louis erau pe scaunele din fața noastră.Vom merge în România.De acum patru ore,lucrurile au mers rapid,Sophia şi Liam care stau pe scaunele din spatele nostru au venit din luna de miere pentru asta.
Louis şi Diana au fost singurii care au avut curaj să îi anunțe pe părinții mei şi pe mama Elianei care a făcut o criză şi a leşinat.
Şi acum,ne aşteaptă un zbor de două ore către România,credeam că nu voi mai călca în țara aia blestemată vreodată.
Mulțumesc lui Dumnezeu că sarcina e ok,nu am pățit nimic din cauza şocului.
Mă uitam la Niall care se sprinjinea de sicriul Elianei şi plângea continuu.Chiar a iubit-o,şi a iubit-o mult.Ea a fost idioată şi nu a văzut asta,toți o iubeam.
M-am ridicat încet de lângă Harry.
-Unde mergi? m-a întrebat prinzându-mă de mână.
I-am făcut semn din cap spre Niall iar el a aprobat trist.
Am traversat spațiul până la el şi mi-am aşezat o mână pe spatele lui.
A suspinat trăgându-şi nasul şi şi-a ridicat capul spre mine.
Câtă tristețe am văzut în ochii ăia albaştrii nu am mai văzut decât odată.
Era cu câteva zile înaintea Crăciunului.Eram sătulă de toate lucrurile din viața mea.De certuri cu părinții,iubiri ratate iar citatele motivaționale nu mă mai ajutau de mult.
După ce i-am scris un mesaj Elianei şi un bilet părinților mei,am luat pastilele şi mi-am aşteptat moartea,dar nu a mai venit.
Eliana a sunat-o disperată pe mama să îi spună ce am făcut iar mama m-a trezit chiar înainte să mor.
Privirea mamei mele nu mi-a mai ieşit niciodată din cap de atunci.
Mă privea cu atâta tristețe,de parcă eram chiar Titanicul scufundat.
L-am strâns în brațe plângând iar el şi-a înfăşurat strâns brațele în jurul meu.
-M-a părăsit! striga Niall crizat.
-Pe toți ne-a părăsit,i-am şoptit,pe toți.
***
Avionul a aterizat uşor iar băieții s-au ocupat de sicriu.
Mi-am îndesat mâinile în buzunarele paltonului negru şi am călcat uşor zăpada moale în drum spre maşina ce ne va duce pe toți înafară de Niall la destinație.El a vrut să meargă în maşina în care e sicriul Elianei.Toate astea sunt prea mult.Trebuia să fie o vacanță frumoasă,apoi să ne întoarcem la viața mizerabilă din România.Apoi lucrurile s-au schimbat,trebuia să rămânem în Anglia,să avem amândouă familii,să avem copii şi să fim fericite.Dar de ce e totul aşa negru? De ce să se întâmple aşa?
Era prietena mea cea mai bună,de ce trebuia să ne facă asta? Niall e distrus,nu ştiu dacă va mai iubii vreodată şi dacă o va face,îi va fii foarte greu.Iar eu mă simt terminată,încerc să mă adun ca să pot rezista dar ştiu că atunci când voi cădea,îmi va fii foarte greu să mă ridic.În plus,Harry,Diana şi restul,sunt încă în şoc.Nu am pierdut numai viața Elianei,am pierdut şi câte puțin din ale noastre.Nici nu am avut curajul să citesc rezultatele autopsiei.Niall a făcut-o şi a fost şi mai distrus după.Şi nu am înțeles din biletul Elianei de ce a scris "o să ne fie dor de voi."
Unele schimbări sunt pur şi simplu prea greu de suportat.
După un drum lung,am ajuns în sfârşit în locul pe care odată îl numeam "acasă".
Ajunşi în fața casei am coborât din maşină,toți au intrat iar eu am rămas afară singură.Harry a plecat să facă rezervare la un hotel din apropiere,vom sta acolo şi mâine după înmormântare vom pleca.
Urmăream atentă drumul pe alee pe care băieții l-au făcut cu sicriul ei.Apoi când uşa s-a deschis am auzit-o pe mama Elianei şi pe a mea practic țipând de durere.Fiori treceau pe şira spinării mele ca nişte electroşocuri şi parcă atunci a fost momentul în care am realizat că Eliana chiar a murit.
Printre uşa între-deschisă s-a ivit un cap mic şi creț,era Gloria.Lacrimile mele s-au schimbat rapid în unele de fericire când am văzut mica făptură alergâng fericită prin zăpada mare.Fulgii de nea se prindeau în buclele ei ciocolatii şi obrajii ei erau îmbujorați.
-Nadia, a strigat ea fericită şi a sărit să mă îmbrățişeze.M-am aplecat şi am îmbrățişat-o strâns.Mi-a fost aşa dor de ea!
-Gloria,prințeso,ce mare ai crescut! am exclamat învârtind-o.
-Wow,ce mult mănânci,a zis ea uitându-se mirată la burta mea.
Am râs uşor şi e pentru prima dată după mult timp când mă bucur fin toată inima de ceva.
-Acolo sunt doi bebeluşi,cum ai fost şi tu,i-am zis eu zâmbind.
-O să am doi frățiori? m-a întrebat ea curioasă.
-Nu,scumpa mea.O să ai doi nepoței.Eu sunt mămica lor aşa cum mami şi tati sunt părinții tăi.
-Şi cine e tăticul lor? m-a întrebat ea curioasă.
Exact când să îi răspund,Harry a apărut lângă mine.Şi-a înfăşurat brațul în jurul umerilor mei şi m-a sărutat pe frunte.
-Cine e micuța? a zis Harry aplecându-se şi apucând uşor mâna Gloriei.
-E sora mea,Glory,i-am răspuns zâmbind.
-E superbă,a zis Harry zâmbind.
-Ce a zis? mă întreba micuța confuză.
-Că eşti o fetiță superbă,am zis eu sărutând-o pe frunte.
-El e tăticul copiilor? m-a întrebat ea curioasă.
-Da,i-am răspuns eu simplu.
Apoi,ea şi Harry au început să se joace iar inima mea era împărțită în două: o parte vie şi una moartă.
***
-De ce? De ce ne-ai lăsat fetița mea?! vocea Daianei se auzea tare printre morminte.
Noaptea trecută nu am putut dormii deloc.Am stat şi m-am holbat la tavanul camerei alea de hotel rememorând amintiri şi plângănd.
Nişte oameni coboară sicriul Elianei în timp ce mama ei şi mama mea urlă de durere iar Niall plânge pe un mormânt de lângă al ei.Băieții sunt lângă foşti colegi de-ai mei,inclusiv Harry iar tata şi fratele meu îşi trag nasul.
Prin ceața uşoară a dimineții de decembrie privesc scena ce se desfăşoară la 10 metrii de mine şi mă simt ca într-un film prost,alt film prost.Nu mă pot duce să stau lângă ei,nu vreau să mă cert cu ai mei aşa că prefer să stau retrasă.
În momentul în care sicriul ei a coborât în groapa aia nenorocită,am simțit cum o piatră îmi astupă sufletul.Copii se agitau iar eu plângeam în hohote.Nu e corect,nu e drept,mai avea atâtea de făcut aici,de ce ai luat-o?
Totul s-a întâmplat apoi cu slowmotion dar pe repede-înainte.Au astupat mormântul şi "cârduri" de oameni au ieşit din cimitir.
-Eşti ok? a zis Harry venind la mine.
-Da,am aprobat eu din cap.El mi-a şters lacrimile de pe obraz dându-mi apoi o şuviță după ureche.
-Eu mă duc...să îmi iau la revedere,am zis eu plecând uşor printre morminte.
-Te aştept în maşină,iubito,a zis el iar eu am aprobat din cap.
Am mers pe aleea îngustă dintre morminte până am ajuns la mormântul ei.
M-am aşezat pe iarba înghețată şi am început să privesc pământul proaspăt.Îl priveam şi îmi imaginam că ea e acolo,stând jos pe iarbă şi privindu-mă cu ochii ei mari şi căprui şi zâmbetul perfect.
-Uite,nu mi-am imaginat niciodată că o să ajung să fac asta,dar hai să încerc.Mai ştii când am intrat în curtea şcolii şi te-am văzut pentru prima dată? Eu cu siguranță îmi amintesc.Nu o să şiruiesc întâmplările pentru că sunt deja în capul meu şi vor rămâne acolo mereu.
Sper să îți găseşti în lumea în care eşti acum o prietenă care să te aprecieze mai mult.Pe care să o aştepți la autobuz cum făceai cu mine,să vorbeşti ore cu ea pe rețele de socializare cum făceai cu mine,să schimbi hainele cu ea cum făceai cu mine,şi să te iubescă la fel de mult cum am făcut-o eu.
Îmi pare rău că nu am fost acolo să te salvez cum ai făcut-o tu cu mine,asta o să mă chinuie pentru tot restul vieții.Oriunde ai fi,sper că ştii că vei rămâne mereu cea mai bună prietenă a mea.Dacă asta e ceea ce ai vrut cu adevărat,sper că măcar tu eşti fericită.
M-am ridicat cu greu şi am atins pământul rece şi proaspăt.
-O să îmi fie dor de tine! am zis eu în timp ce lacrimile mele pătaseră deja paltonul negru.
-Hei,a zis Niall din spatele meu.
-Niall...,am zis privindu-l în ochii.Privirea lui era pierdută iar eu l-am strâns tare în brațe dând drumul la mai multe lacrimi pe umărul lui.
-Urma să fim părinți...a şoptit el.
-Ce? am zis eu privindu-l rapid în ochii dar el privea tot în gol.
-Era gravidă în două luni,am aflat la autopsie.Am găsit şi o ecografie ascunsă într-un sertar.Nu mi-a spus.
-Niall,îmi pare aşa de rău...amzis eu şocată.Era gravidă,a luat viața ei şi a copilului lor.De ce?
-Ştiu că îți pare,tuturor ne pare,dar asta nu ajută cu nimic.
Niall a pornit pe aleea lungă iar eu am mers încet în urma lui.
Când am ieşit din cimitir şi mă îndreptam spre maşină unde Harry şi băieții aşteptau,o figură cunoscută mi-a atras atenția:un fost coleg.
-Andy,am zis eu neutră spre băiatul care mi-a fost coleg şi amic odată.
-Nadia,a zis el zâmbind slab,eşti gravidă.
-Mda,i-am răspuns simplu.
-A doua înmormântare în două săptămâni,a zis el trist.
-Cum a doua? Cine a mai murit? am întrebat confuză.
Ochii lui Andy s-au umplut de lacrimi iar când buzele lui s-au întredeschis cuvintele parcă nu voiau să iasă.
-Cristian,a zis el încet.A fost împuşcat în timpul meciului de către un maniac.
-Glumeşti,am zis eu râzând nervos,e o nenorocită de glumă,am zis apucând în mâinile mele înghețate materialul gecii lui Andy.
El a clătinat din cap şi în momentul ăla am simțit că am cedat.Eram pe cale să cad în genunchii dar două brațe puternice m-au prins.Prin perdeaua de lacrimi,am văzut figura lui Andy cum dispare din fața mea şi am auzit vocea lui Harry întrebându-mă ce s-a întâmplat.
Nu se poate,asta chiar e prea mult.A fost prima mea iubire,a fost universul meu.De ce şi el? De ce îmi ia unele din cele mai dragi persoane?! Nu pot,e prea mult chiar şi pentru mine.De ce atâta durere?!
-Nu mai vreau Harry,strigam eu lovindu-l pe Harry cu palmele în piept.
-E ok iubito,sunt lângă tine a zis el strângându-mă tare în brațe.
Chiar dacă îl iubesc pe Harry mai mult decât pe mine,Cristian o să rămână mereu o parte din mine,ca şi Eliana,mereu îl voi iubii,poate că nu în felul ăla,dar va fi acolo.Două părți din inima mea s-au dus.Una în mormântul Elianei şi una în al lui.Îmi mai rămăne doar una,care îi aparține lui Harry,doar el mă mai ține în viață.
-Harry? am zis eu suspinând.
-Da,iubito?
-Putem numii băiețelul Christian Edward?
-De la ce vine "Christian"?
-De la o parte din mine.Şi fetița "Abigail Elizabeth",pe Eliana o chema "Elizabeth"?
-Da iubito,aşa îi vom numii,a zis el mângâindu-mi obrazul.
-Acum hai să plecăm din țara asta blestemată,am zis ridicându-mă şi urcând cu Harry în maşină.Acum,doar el mi-a mai rămas.
Lucrurile se schimbă.În bine sau în rău,ele se schimbă si noi nu putem face nimic în privința asta.
Fie că ne convine sau nu,asta e viața,ne naştem,trăim,iubim şi murim.Depinde de şansă.