Chance

Betrayal

Hello dragilor.Fac un efort si postez azi în special pentru o persoană dintre cei care citesc această carte.Se știe ea :)) Citire plăcută!

O noapte întreagă.Toată noaptea nu am putut dormii iar mâinile lui Harry în jurul abdomenului meu,și respirația lui fierbinte peste ceafa mea mă tulburau mai tare.Ce naiba o să fac? Cum o să îi spun? Eu chiar vreau copilul ăsta sau nu?
Toată viața am zis că nu voi avea copii.Eram extenuată, mi-am crescut amândoi frații fiindcă părinții mei erau ocupați cu serviciul dar acum privind spre abdomenul meu și știind că acolo e o mică ființă,rod al meu și al lui Harry, parcă îmi tresaltă inima.
Și uitându-mă spre bărbatul care doarme linștit lângă mine,ocupând aproapte toată canapeaua sufrageriei mâinile sale fiind înfășurate în jurul taliei mele toate astea par așa perfecte.Ar fi minunat să văd un băiețel cu ochii verzi alergând cu o minge de fotbal prin casă sau o fetiță cu părul creț jucându-se cu fardurile mele.Dar ce vor spune ai mei? Ce va spune lumea? Ce va spune Harry?
Nu l-am văzut nervos dar mi-e frică de reacția lui.
Nici nu realizez faptul că Harry vorbea cu mine până când nu îmi prinde ușor mâna.
-Nadia!
-Ah,da scuze! Ce ziceai?
-Te simți bine? a zis el îngrijorat.
-Mda sunt bine,am zis eu trăgându-mi genunchii la piept.
Cred că vreo oră a trecut cu mine strângându-mi picioarele la piept și Harry privindu-mă fără să scoatem niciun sunet.
-Ok,mã dau bătut,ce naiba am făcut? a zis Harry ridicând mâinile în aer.
-Ce? De ce ai crede că ai fãcut ceva? am zis eu întorcându-mă spre el brusc.
-Poate fiind că ești ursuză,nu îmi vorbești.Toată după amiaza ai fost așa.Defapt toată ziua.
-Tu de unde știi? Nu ai făcut altceva decât să dormi? i-am întors-o eu.
-Nadia,știi bine că ceea ce fac eu e obositor,a zis el pe un ton autoritar.
-Știu că e greu și e normal să fii obosit.Nu știu ce dracu am azi,mint eu.Chiar îmi pare rău.
Bineînțeles că știu ce am dar nu știu cum să i-o spun.
Am vomitat de două ori azi și doar Eliana știe asta.Nu știu cum să îi spun.Chiar mi-e teamă de reacția lui,și de reacția alor mei,dar mai ales de a lui.
-Îți ceri scuze prea des,a zis el trăgându-mă în brațele sale.
Cum să îi spun? îmi tot repetam eu.
-Harry, ai fost vreodată în situația de a trebuii să spui ceva cuiva și să îți fie frică de reacția acelui om? am întrebat eu rozându-mi unghiile,un obicei prost din copilărie.
-Ce bancă ai jefuit? a zis el încercând să pară serios.
-Nu glumesc.
-Pãi nu știu,cred că am fost în situații de genul ăsta când făceam ceva rău și trebuia să îi spun mamei.Dar am luat lucrurile cu calm,mi-am făcut curaj și i-am spus.De ce mă întrebi?
-Nu știu,a fost doar un gând care a trecut prin minte,am mințit eu rapid.
Chiar mă gândeam că ar trebuii să îmi fac curaj și să îi spun când a coborât Louis zâmbind și îi cam mulțumesc că a întrerupt ce voiam să fac eu.
-Hei băieți! Ghici unde mergem.
-Unde? a zis Harry.
-Acasă la Simon.Dă o petrecere în seara asta și logic că suntem invitați.
-Vrei să mergem? m-a întrebat Harry.
-Mda,vreau,am zis eu.M-am gândit că e o distragere bună pentru seara asta iar mâine îmi voi face curaj și voi vorbi cu el.
-Păi,hai du-te să te îmbraci,Elly probabil face asta deja,a zis Harry.
-Ok,am zis eu ridicându-mă de pe canapea.
Harry m-a tras de mână întorcându-mă către el si sărutându-mă rapid.
-Luați-vă o cameră,l-am auzit pe Louis zicând în timp ce urcam scările.
-Hei,am zis eu intrând în camera Elianei.
Ea a lãsat ondulatorul jos din mână și m-a îmbrățișat.
-Cum te simți? m-a întrebat ea.
-Bine fizic,am zis eu.
Ea a oftat lung si m-a strâns mai tare în brațe.
-Hai să te îmbrăcăm,a zis ea pornind spre camera mea urmată de mine.
Purta o rochie neagră nu foarte scurtã fără bretele iar părul ei era ca de obicei ondulat.
Tocurile ei au troncănit pe podeaua camerei până la dulapul meu de unde a scos mai multe rochii.
Dupã lungi dispute,am ales o rochie aurie lungă cu spatele gol.Încă nu mi-se vede burta așa că am noroc.Am ales și niște tocuri mai joase iar părul meu a fost prins de Eliana într-un coc.
Am coborat jos după vreo cinci sau șase chemări din partea băieților care asteptau de ceva vreme.Harry m-a prins de mână șoptindu-mi la ureche cât de frumoasă sunt lucru ce mi-a adus un mic zâmbet pe buze.
Ajunși la petrecere am intrat în mulțimea de vedete cunoscute.
Un om cu părul brunet a venit spre mine și spre Harry zâmbind si l-am recunoscut ca fiind Simon Cowell.
-Harry, ce faci băiete?
-Fac si eu ce pot a răspuns Harry râzând.
-Și domnișoara e? a zis Simon arătând spre mine.
-Nadia,iubita mea,a zis Harry și pentru a doua oară în seara asta a reusit să scoata un zâmbet de la mine.
-Încântat de cunoștiință,a zis el întinzându-mi mâna.
-Asemenea,am zis eu scuturându-i mâna.
-Păi eu vă las dragilor,a zis Simon si în clipa următoare nu l-am mai văzut.
-Eu ies să iau puțin aer,am zis eu.A trecut vreo jumătate de oră de când suntem aici dar m-a cam amețit agitația.
-Ok,hai afară,a zis Harry luându-mă de mână.
-Nu,e ok,mă întorc repede am zis eu.În plus Louis a zis că iese până afarã,voi fi cu el.
-Ok,ai grijă,a zis eu sărutându-mă pe obraz.
Am ieșit afară dând peste Louis așa cum mă așteptam.
-Hei,am zis eu schițând un zâmbet.
-Hei,a zis el stingând țigarea si aruncând-o.Îi mulțumesc mintal pentru asta,nu vreau să inhalez fum,afecteazã sarcina.Ce? Ce dracu e greșit în capul meu futut?
-Te simți bine? a zis Louis.
-Mda,doar puțin obosită,am zis eu.
-Știu cum e,a zis el râzând.
-Voi nu vă plictisiți niciodată?
-Să ne plictisim de ce? a zis el.
-De atâtea concerte,vizite la radio,înregistrări...
-Eu nu.Fac ce îmi place si îmi place ce fac.La fel și băieții.Ăsta a fost visul nostru,acum ni-l trăim.
-Dar nu ai niciun moment în care să vrei să fi doar un om normal?
-Uneori da,dar uitându-mă la ce am realizat acel gând dispare.Uită-te unde suntem.Și nu e vorba de bani sau faimă.Iubim milioane de oameni care ne iubesc.Direcționerii sunt familia noastră.Fără ei nu am fi nimic.Si pentru asta îi adorăm.
-Ești un băiat bun Lou,am zis eu zâmbind.
-Tu esti o fată super,serios.Harry e norocos că te are.
-Și eu am destul noroc fiind că îl am pe el am zis eu râzând.
El a râz împreună cu mine.
-Hai să întrăm,cred că vine ploaia a zis el.
Am intrat în clădire mulțimea sufocându-mă din nou.
-Eu mă duc la bufet,a zis Louis.
-Ok,am zis eu încercând să îl găsesc pe Harry.Am scanat camera și fața mea era de-a dreptul pe jos când l-am văzut.
Pistruiata de Nadine Leopold era cu limba în gâtul lui în fața a o grămadă de oameni care le făceau poze.
Prima mea reacție a fost să mă duc acolo si să o lovesc cu capul de sculptura din gheață dar lacrimile au început să curgã asa ca am trecut furtunos prin mulțime iesind afara si am inceput sa alerg.Mi-am rupt un toc alergând si a trebuit sa ma descalț de pantofi si sa alerg cu ei in mană.De parca nu era de ajuns că nu vad nimic de lacrimi s-a mai pus si ploaia si toate astea aratau ca un cliseu dintr-un film de dragoste prost.Am luat un taxi si am ajuns rapid acasa.Am urcat in "camera mea" unde mi-am aruncat jos pantofii si m-am trantit langă pat plangand.De ce? De ce îmi face asta? Sunt însărcinatã cu copilul lui iar el...
Am auzit niste pasii venind spre mine si mi-am ridicat ochii distrusi de lacrimi si machiaj stricat ca sa îi întâlnesc pe ai lui Louis.
-Hei,ce s-a întâmplat? Te-am văzut fugind dar nu am reusit sa te prind.
-Harry,am zis eu printre suspine.
-Ce a facut idiotul? a zis Louis așezându-se lângă mine.
-Se săruta cu Nadine...
-Oh,nãtărau ce e! a zis Louis punându-si o mână peste față.
-Si cel mai grav e cã sunt însărcinată cu el,am zis eu oftând.
Louis s-a întors brusc spre mine privindu-mă șocat.
-În...însărcinatã?
Am aprobat din cap lacrimile amenințând să apară iar.
-Si el știe?
-Nu.Doar tu si Eliana știți.Am aflat ieri.
Am îmceput să plâng în hohote iar Louis m-a luat în brațe ca să mă linistească.
-Nadia! se auzea o voce pe care am recunoscut-o imediat.
-Nadia!De ce ai plecat? a zis Harry intrând în camera mea.
-Eu vă las să diacutați,a zis Louis ridicându-se.A trecut pe lângă Harry privindu-l încruntat și a ieșit din cameră.
Harry s- așezat lângă mine iar eu m-am depărtat.
-Nadia,ce ai? a zis el.
-Ce îți pasă? Întreab-o pe Nadine ce are,am zis eu rece.
El m-a privit confuz apoi și-a dat seama.
-Nu e ce crezi.Eu doar...
-Nu vreau să aud! am zis eu calmă ridicând mâna în semn de stop.
-Dar Nad,trebuie să mă lasi să îți explic,ea a...
-Am zis să mă lași,m-am răstit eu.
M-am ridicat în picioare luând o pereche de balerini negri si geaca mea de piele.
-Ce faci? a zis Harry ridicându-se brusc.
-Plec,am zis eu luându-mi geanta.
-Nu pleci.
-Nu poți să îmi interzici.
-Unde te vei duce? Hotelurile si pensiunile sunt full pe perioada asta,a zis el nervos.
-Mă voi duce pe strada si ma voi plimba prin ploaie pană îmi vine vreo idee pentru cum să scap din rahatul ăsta.
-Nadia,te iubesc,nu pleca! a zis el prinzându-mi mâna într a lui.
-Dacă mă iubești cum spui tu lasă-mă dracu în pace,am zis eu trăgându-mi mâna si părăsind camera.El a fugit rapid către camera lui si înainte să ies pe usa casei am simțit cum cineva mă prinde de mână.
Harry mi-a pus o poștetă micã neagră în mână.Am recunoscut-o imediat ca fiind poșeta pe care mi-a furat-o...omul ăla si nu pricepeam ce caută la el.
-Poliția a gãsit-o imediat după ce v-ați mutat la noi,dar nu am vrut să ți-o dau fiindcă nu am vrut să pleci de lângă mine.Ai înăuntru cartelele telefonul si portofelele,a zis el privindu-mă cu niște ochii rosii.
-Mulțumesc,am zis eu deschizând ușa si iesind fãrã să o închid.
-Nu pleca,l-am auzit șoptind din ușă.
-Nu mă lăsa să plec,am șoptit eu și am ieșit pe poarta mare.

Harry's POV
Stau în cameră de când a plecat,cam de vreo trei ore si abia acum am reușit să mă opresc din plâns.
Louis a intrat în cameră iar eu chiar nu eram pregătit de morală.Nu a fost vina mea.Handicapata de Nadine era beată și m-a sărutat dintr-o dată.Apoi toți prietenii ei ne-au făcut poze.
-Unde e Nadia? a întrebat Louis.
-A plecat,am zis eu privind în gol.
-Si tu ai lăsat-o?! a țipat Louis la mine.
-Ea a vrut asta,am țipat eu înapoi.
-Idiotule,e gravidă cu tine!
-Ce? am zis eu simțind cum un tren mă lovește brusc.
Gg...gravidă cu mine?
Sunt un mare idiot.

Nu zic nimic guys,doar că sunt convinsă că mulți dintre voi ar vrea să mă ardă pe rug acum sau ceva asemănător...