EMMA
M-am trezit pe canapea cu Nate lângă mine. Aseară am adormit după ce am văzut vreo trei filme cred, pe la jumătatea ultimului film am adormit în brațele sale. A fost atât de drăguț cu mine, felul în care m-a ținut în brațe pe parcursul filmelor, felul în care mă privea și comportamentul său au fost mai mult decât aveam nevoie.
Mă ridic din canapea ușor ca să nu-l trezesc, dar încercarea mea de a nu face asta a eșuat pentru că abia apucasem să mă ridic când brațul său s-a înfășurat în jurul taliei mele și m-a tras peste el.
- Unde crezi că pleci iubito? mă întreabă cu vocea răgușită
Am mai spus vreodată că ador vocea lui de dimineață? Dacă nu, o spun acum. Ador vocea lui de dimineață, ador părul său ciufulit când se trezește, ador ochii săi de un verde hipnotizant care dimineața sunt mai închiși ca niciodată. Doamne, îl ador cu totul!
- Te holbezi, iubito! Și încă nu mi-ai răspuns. zice și zâmbește în colțul gurii
Cred că salivez în momentul ăsta. Omul ăsta chiar e cu o fată banală ca mine?
- Ăm, voiam să merg să mănânc ceva.
Răspund într-un final. Râde. El chiar râde de mine. Ticălos brunet.
- Voiai să mănânci, hă? zice printre râsete
- Da.
- Ei bine eu am alte planuri.
Ne rotește în canapea și ajunge peste mine imobilizându-mi corpul. Îmi cuprinde buzele într-un sărut, se depărtează puțin de mine și începe să mă sărute pe gât. Gem când buzele sale fac contact cu pielea mea, iar din spate aud vocea mult prea enervantă a lui Dylan.
- Nate, prietene, dacă vrei să bagi iepurele în vizuină, fă-o în cameră nu în mijlocul casei!
Zice serios, iar eu iau una din zecile de perne de pe jos și o arunc în el, Nate urmându-mi exemplul.
- Dar de ce mă atacați? zice ofensat
- Pentru că ești un afurisit!
Spun și continui să arunc cu pernele în el, dar din greșeală ajung să o lovesc pe Kate care tocmai cobora scările.
- Ce mama naibii faceți? strigă ea furioasă
- Iubitul tău e un nesimțit, din nou.
Rostește Nate de lângă mine.
- Iubitule, parcă am vorbit despre asta. Lasă-i în pace.
- Nu pot, știi că-mi place să o enervez.
Spune râzând. Oh, așa faci Adams? Lasă că vezi tu. Mă apropii de el și îl văd cum înghite în sec. Știu unde ține pistolul așa că în următorul moment îl iau fără să observe și il pun la tâmplă.
- Ce dracu? Cum ai făcut asta?
- Magie dragule. Acum ia zi, îți place să mă enervezi, hă?
- Nu o să mă împuști Emma.
Acum e rândul meu să râd și-mi amintesc că aceleași cuvinte le-a spus și Aysun ieri.
- Ți-aș sugera să nu mă subestimezi prietene. Ultima persoană care a spus asta e moartă acum.
Înghite din nou în sec. Fața lui are o expresie atât de speriată încât îmi vine să râd. Evident că nu aveam să-l omor, dar voiam să-l sperii puțin. Niciodată nu m-a văzut ca pe o asasină pentru că nu eram, dar cu cât omor mai mulți oameni, cu atât mă apropii mai mult de titlul ăsta.
YOU ARE READING
Never say never (VOL I FINALIZAT)
Ungdomsfiksjon- Cred că dintotdeauna mi-a fost sortită. - Am fost a lui încă de la prima privire. Emma Rose a avut o viață perfectă. Asta până când părinții ei mor într-un accident de mașină, iar viața ei se schimbă total. Cu o mafie de condus, părinții morți...
