Never say never (VOL I FINALIZAT)

CAPITOLUL 46 - Amintiri urâte

EMMA

Mă trezesc într-o cameră cunoscută. Sunt la Nate acasă, în camera sa mai exact. Capul îmi bubuie, vreau să mă ridic din pat și să merg la baie, dar o durere abdominală mă oprește. Mă uit în jos și observ că am un bandaj pe abdomen.

Imaginile de aseară îmi vin în cap. Chris m-a împușcat și a scăpat. Nenorocitul. Iau telefonul de pe noptieră și îl apelez pe Nate, dar are telefonul închis. Îi iau la rând pe toți prietenii noștrii, dar la fel, niciun răspuns. Ușa camerei se deschide și răsuflu ușurată când o văd pe Eva că intră cu o tavă plină de mâncare.

- Te-ai trezit draga mea. Cum te simți?

Vine mai aproape de mine, așează tava pe noptieră și mă ia în brațe.

- Sunt bine, dar vreau să ajung la baie și nu mă pot ridica. spun stânjenită

- Te ajut eu să ajungi la baie. Haide, sprijină-te de mine.

Mă ajuta să ajung la baie, iar când termin și ies o întreb:

- Știți unde e Nate?

- A plecat să-l caute pe Christian împreună cu tatăl său și ceilalți. răspunde ea

- Am înțeles..

- Haide înapoi în pat, cineva este nerăbdătoare să te vadă.

Mă pun în pat, iar când Eva deschide ușa Luna sare direct pe mine. Mă linge pe față și se pune lângă mine după.

- Și mie mi-a fost dor de tine micuțo.

- Ai fost inconștientă o săptămână, Emma. Tuturor le e dor de glasul și de ochișorii tăi frumoși.

Îmi mângâie părul și mă privește exact ca mama. Îmi e atât de dor de ea în momentele astea, sigur știa cum să mă ajute, dar măcar Eva este aici în locul ei. Ăsta e singurul lucru care mă alină acum.

- Încă nu pot să cred că m-a împușcat..

- Nici noi scumpa mea. Kate se învinovățește pentru ce s-a întâmplat. A zis că trebuia să te 

creadă când ai spus că l-ai văzut în mulțime.

- A vrut să-l văd. A vrut să cred că-mi pierd mințile pentru câteva momente.

Zic disperată ținându-mi capul în palme.

- Așa e. ai dreptate, dar nu te mai gândi la asta acum. Important e că ești bine.

- Da... spun șoptit încât abia mă aud

- Te las să te odihnești, draga mea. Bine?

- Bine. Și Eva?

- Da? se întoarce cu capul spre mine privindu-mă curioasă

- Mulțumesc pentru tot.

- Nu trebuie să-mi mulțumești Emma, faci parte din familie.

Vine și îmi sărută fruntea, iar apoi iese pe ușă. Rana începe să mă doară, iar Luna mă privea de parcă mi-ar înțelege durerea în momentul ăsta și se așează cu capul fix pe rană. Dar nu apasă pe ea, pur și simplu ține botul acolo și mă privește cu ochișorii ei micuți. E atât de micuță și fragilă, chiar seamănă cu mine.

Îmi las capul pe pernă și încerc să adorm, dar imagini cu Chris îmi apar în minte. Amintiri de care habar nu aveam și amintiri pe care le uram. Nici măcar una fericită.

„ - Uite ce am câștigat iubire!

Chris tocmai câștigase o mașină superbă la curse. Un lamborghini aventador negru mat. De mică m-au pasionat mașinile și viteza, dar până acum nu am participat la curse. Tata mi-a promis că atunci când termin lecțiile de condus o să am voie să concurez și o să primesc și permisul de conducere mai repede decât mă așteptam.