Never say never (VOL I FINALIZAT)

CAPITOLUL 39 - Vacanță distrusă

EMMA

M-am trezit din nou singură în cameră, acum eram îmbrăcată în tricoul brunetului, dar locul unde stătea aseară e gol. Oare am făcut o greșeală? A vrut doar să se joace cu mine și să fure ce aveam mai de preț apoi să plece? Am fost o proastă..

Încep să plâng imediat la gândul ăsta și dau să mă ridic din pat, dar mă lovește o durere în zona pelvisului așa că rămân pe marginea patului. Chiar în momentul ăla ușa se deschide lăsând la vedere chipul brunetului. Nu a plecat.

Avea o tavă plină cu mâncare și un trandafir roșu pe ea. Zâmbea când a deschis ușa, dar când m-a văzut, privirea i s-a întristat. A lăsat tava pe pat și a venit în fața mea, s-a pus în genunchi și mi-a ridicat bărbia cu degetul arătător pentru a-l privi.

- Iubito, ești bine? Te doare ceva? Ce ai pățit?

Era îngrijorat.

- A-am crezut c-că ai plecat și că m-ai p-părăsit.

Zic printre suspine. Mi-am acoperit fața cu palmele și mi-am înăbușit suspinele încercând să mă opresc. Îmi ia mâinile într-ale sale, o sărută pe fiecare, iar mai apoi spune:

- Știi foarte bine că te iubesc. Nu te-aș părăsii niciodată. Nu am făcut toate astea degeaba iubito. Te iubesc de când eram doar doi copii fără minte, chiar crezi că te-aș lăsa după ce mai frumoasă noapte petrecută împreună?

- N-nu știu..

- Nu aș face asta. Niciodată. Crede-mă iubito.

Se așează pe pat lângă mine și mă trage în brațele sale. Stăm așa ceva timp, iar când mă liniștesc mă aplec spre buzele sale și îl sărut cast. Se uită la mine cu sferele alea de jad și mă topește ceea ce văd. Are ochii plini de lacrimi. E numai vina mea. Eu l-am făcut să plângă.

Niciun bărbat nu a mai plâns pentru mine și nici nu voiam să o facă. Două lacrimi s-au prelins pe obrajii săi, i-am luat fața în palmele mele și am sărutat fiecare lacrimă. Un zâmbet i-a răsărit pe chip când m-am depărtat de el. M-a tras mai aproape și și-a lipit buzele dulci de ale mele. Era un sărut sincer, dar pasional în același timp. Când nu mai avem aer ne desprindem unul de altul și ne privim în ochi.

- Știi, miroase bine ce ai adus acolo.

Spun și arăt spre tava de pe pat. Mă apropii de ea și observ că erau clătite cu sirop de arțar căpșuni și afine. Preferatele mele.

- Preferatele tale, nu-i așa? zice și zâmbește.

- Chiar mă cunoști mai bine decât mă cunosc eu nu-i așa?

- Mai mult ca sigur iubito.

Vine lângă mine și mâncăm amândoi. Când terminăm pune tava pe masa din cameră și vine în pat lângă mine. Stau cu capul pe pieptul său exact ca aseară. Nu pot să-mi scot din cap toate atingerile și săruturile sale. S-au imprimat în pielea mea.

- Ce altceva mai știi despre mine? îl întreb curioasă

- Oh, mai mult decât crezi tu, dar o să ți le zic pe cele mai importante.

- Ok.

- Adori culorile, negru, mov și albastru.

- Acum și verde. adaug eu, iar el chicotește

- Ok și verde să fie. Adori toate florile, dar trandafirii sunt preferații tăi. Ai două arome preferate de înghețată și niciodată nu poți alege între ele: căpșuni și vanilie. Ești alergică la alune, adori să cânți deși tu crezi că nu ai voce și o faci doar când ești singură.