Never say never (VOL I FINALIZAT)

CAPITOLUL 50 - Sfârșitul

EMMA

Îmi deschid ochii, iar primul lucru pe care îl observ este tavanul alb. Bun, deci sunt într-un spital. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc este fața lui Nate și strigătele sale. Scanez camera, iar când văd persoanele din ea, simt cum aerul mi se oprește în plămâni.

Cred că sunt în rai, nu la spital. Mama și tata stau pe canapeaua din salonul meu, alături de prietenii noștrii și părinții lui Nate, iar brunetul meu stă cu capul pe patul de spital și mă ține de mână.

Am murit toți și am ajuns în rai? Tata își deschide ochii și o trezește pe mama ca mai apoi să se apropie de mine și să mă tragă într-o îmbrățișare. Chiar dacă îmi era dor de ei, nu pot să realizez că ei chiar sunt aici și mă ating, dar nici să uit ce a spus Elliot. Trebuie să aflu adevărul.

- Dovlecel, te-ai trezit.

Dacă îmbrățișarea lor nu m-a trezit, vocea tatei sigur a făcut-o.

- Nu mă atingeți! strig cât de tare pot

Toți cei din cameră se trezesc speriați, iar Nate pare mai speriat decât toți. Se uită la mine nedumerit când îmi vede părinții lângă mine și mă întreabă:

- Iubito, ești bine?

- Fă-i să plece te rog.

Spun în timp ce-l strâng în brațe cât de tare pot. Nu vreau să-i văd, mă doare faptul că șapte luni nu m-au căutat și m-au mințit toată viața. Îmi era mai bine fără ei.

- Suntem părinții tăi, scumpo. Nu vom pleca. spune mama

Părinți sau nu, eu nu vreau să-i văd acum.

- Nu vreau să vă văd. Aveți idee ce mi-ați făcut? Ce i-ați făcut lui Elliot?

Fețele lor se schimbă imediat într-unele șocate. Nu se așteptau. Ei bine, nici eu nu mă așteptam să fiu mințită toată viața de singurele persoane în care credeam orbește.

- Ai aflat deci.. spune tata

- Te așteptai să nu aflu, tată? Elliot mi-a povestit totul.

Toată lumea se uita la noi și nu înțelegea despre ce vorbeam.

- Are înfățișarea mamei și zâmbetul tău. Dar poartă ura pe care Eren i-a însămânțat-o în inimă. Sau mai bine spus, nu are inimă. E o mașină de ucis. Din cauza voastră.

- Nu am vrut să se întâmple așa!! strigă tata la mine

E pentru prima oară când ridică vocea așa, tresar puțin la auzul tonului său, iar Nate observă asta pentru că mă strânge mai tare în brațele sale și îi aruncă o privire urâtă tatei.

- Îmi pare rău, scumpo. Nu am vrut să ridic tonul la tine.

- Ieși afară. Nu vreau să te văd. Nu vreau să vă văd.

Spun și mă uit dezgustată la ei.

- Asta nu e o discuție pe care să o purtăm de față cu toată lumea, Emma. se răstește mama la mine

- A nu? Toată lumea asta de care vorbiți voi, mi-a fost familie timp de șapte luni cât nu mi-ați fost voi optsprezece ani.

În următoarele momente mama face ceva ce nu a făcut niciodată. Ridică palma la mine, dar Nate o prinde înainte să mă lovească. Știu că am rănit-o cu ce am spus, dar să ajungă să mă lovească?

- Nu-ți permit să o mai rănești! Spune Nate printre dinți. Nu ți-a ajuns cât a suferit lunile astea? Prin câte a trecut? Vrei să o lovești doar pentru că a spus adevărul?