Still with you

Cap 4

Respir sacadat, ascunzându-mă după un perete, cu colțul ochiului mă uit pe geam și văd un bărbat,avea o mască pe față și un topor în mână, rămân înlemnită când văd că se oprește în fața cabanei! Doamne, unde am ajuns? Uitându-mă pe geam,simt o mână pe umărul meu, când mă întorc era el, îmi face semn să tac având gura astupată de mâna lui!

Jungkook- Cum dracu ai ajuns aici?

Spune nervos dar în șoaptă, respir des,fiind speriaă până peste cap,am dat de alt monstru în timp ce fugeam de alți...

Jungkook- Fă liniște! Altfel murim amândoi.
Su-Min- Mai bine mor de mână lui decât de a ta!
Jungkook- Nu fi proastă, ăsta o să te mănânce!

Casc ochii și mă uit din nou pe geam, îmi întoarce capul spre el făcându-mă să-l privesc! Iar ochii ăia negri, și faptul că eram lipiți unul de altul mă făcea să mă simt ciudat..

Su-Min- Te rog nu-mi face rău..
Jungkook- Spune-mi unde e...am nevoie de el!

Chiar și în situația asta, îmi era frică că mă va lovi, îl privesc tristă,ochii fiindu-mi deja umezi..

Su-Min- Nu știu,jur,nu știu unde e!
Jungkook- Imposibil! Ești fica lui.
Su-Min- Dacă aș ști, ți-aș spune,nu știu unde e... nu-mi face plăcere să mă chinui.

Tresar când ușa cabanei se aude izbindu-se de perete, mă uit la el și îmi face semn să tac. Îmi ia mâinile și mi le lipsește de pieptul său, pentru a putea să ne scufundăm mai adânc în întuneric!

Jungkook- Șhhh, trebuie să plecăm!
Su-Min- E înăuntru,cum vrei să ieșim?
Jungkook- O să fi momeala!
Su-Min- Poftim!?
Jungkook- Șhhhht!!

Spune și îmi acoperă gura,se lipește de mine și îmi șoptește suav la ureche..

Jungkook- Ai încredere în mine 5 minute!

Cu toate că mai am puțin și voi fi mâncată de un psihopat îmi mai dă și fiori... după tot ce mi-a făcut, mă simt ciudat în preajma lui,iar acum că suntem unul,la cum suntem lipiți, mă simt și mai ciudat!

Jungkook- Vreau să te strecori acolo, și să arunci cu ceva in direcția cealaltă! După când merge să se uite,te iau și fugim!
,,-Te iau și fugim!" Acele cuvinte... mă fac să mă simt bine dar totodată... speriată că voi ajunge iar acolo...
Merg în acel loc și fac exact cum mi-a spus el, însă când a plecat să se uite,eu am fugit singură!

Jungkook- Nuu!

Am început să fug cât de repede am putut, văzându-l pe el în spatele meu, fugind după mine. Am început să fug și mai repede, luând o curbă și fugind printre copaci!

Jungkook- Oprește-te!

Strigătele lui se auzeau in toată pădurea cu ecou, lacrimile mele fiind și ele prezente pe obrajii mei! Fugind dau de o vale!

Jungkook- Nuu! Su-Min, oprește-te!

Se aude iar vocea lui stricând,o iau la vale neoprită de valea abruptă,nu după mult timp ajung la șosea, bucuroasă fiind dar și speriată că el era în spatele meu! Văd o mașină din îndepărtare, mă pun în mijlocul drumului și fac semne disperate cu mâinile,atunci realizaserăm că e o mașină de poliție! Mașina oprește iar eu urc speriată, mă uit în dreapta mea și îl văd pe el, stătea lângă un copac cu mâinile după ceafă!

Polițistul- Domnișoară Su-Min??!
Su-Min- Vă rog conduceți, repede!

Mașina a pornit și ne-am îndepărtat de el! Mă uitam in spate speriată, doamne,am scăpat!

°•~______________________~•°

Totul era bine acum,eram acasă iar tata vorbea cu polițiști cu care era aliat bineînțeles! Nu am spus nimic,ce sa întâmplat,unde am fost ținută,nu aveam curajul să o spun!

Polițistul- Deci, cine va ținut sechestrată?
Su-Min- Un...un psihopat...
Tata- Doamne ferește!

Le-am povestit de acea cabană,de acel monstru care cică mânca oameni! După câteva ore polițiști pleacă, stând acum singură în living, tatăl meu vorbind la telefon! Mintea îmi era ocupată de...de el! Ochii lui și parfumul bărbătesc,cred că înnebunesc de mă gândesc la așa un monstru!

Tata- Am rezolvat și cu băieți mei! Tu cum te simți draga mea?
Su-Min- Huh? Ăm...sunt bine, tată...
Tata- Iartă-mă, fica mea! Din cauza mea că te-am lăsat singură sa întâmplat tot ce sa întâmplat..
Su-Min- Stai liniștit tată,totul e bine!

Spun și mă ridic de pe canapea, picioarele încă îmi tremură, corpul încă simte durerea iar inima încă bate ca o nebună... și ochii lui încă sunt în mintea mea!

Su-Min- Merg în camera mea,am nevoie de un duș!

Merg sus și intru in cameră, încep să plâng silențios, căzând ușor în jos! Mă ridic cu greu mergând în baie, îmi dau hainele jos văzând că e tricou bărbătesc,oare e al lui? Mă uit preț de câteva secunde la el apoi dau drumul la apă să se încălzească. Privind acum chipul meu în oglindă, parcă nici nu mai sunt eu, având fața atât de uscată și atâtea vânătăi. Intru în dus,sub picăturile de apă caldă ce mi se prelungesc pe corp,un fior ce-mi străbate corpul când simt atingerile lui, mă întorc dar nu era nimeni...ce se întâmplă cu mine?
Terminaserăm de făcut duș, stând acum în fața oglinzii și îngrijind tenul uscat, mă uitam la rana mea, și la cum mâna mea încă era vânătă! Merg să-mi iau trusa de prim ajutor din dulap și îmi bandajej mâna! Se lăsaseră noaptea,eram în pat, gândindu-ma la tot ce sa întâmplat, simțind cum obrajii mei iar se umezesc, într-un final, adormind plângând sub paza luni pline!

Hei dragelor,sper că va plăcut acest capitol! Puteți să lăsați un vot dacă va plăcut! Puteți să lăsați și în comentarii părerea voastră despre acest capitol și ce credeți că se va întâmpla!
Vă mulțumesc pentru susținere!❤️
Pupici!🥰