Still with you

Cap 50

Autor*

Se lăsaseră seară, în casă era liniște iar afară ningea abundent. Băieții se uitau la un film, Jin pregătea cina iar Sung cu Taehyung își fac fotografii. Su-Min stătea pe balconul de la etaj, voia să fie singură pentru câteva clipe

Avea nevoie de liniște pentru a-și pune gândurile cap la cap, pentru a-și face ordine printre sentimente. Respirând aerul rece, fata admira cerul nopții, cu toate că ningea, stelele tot și-au făcut apariția pe cer, având în față un peisaj de poveste

Strângându-și brațele, fata tremurând din pricina frigului de afară. Oftând, Su-Min încerca să nu se gândească la el însă îi era al naibii de greu să nu facă asta. Îi era dor de el, de atingerile lui, de buzele lui moi și de afecțiunea și dragostea băiatului

Flashback

"Jungkook- Nu fugi de mine Su-Min,te rog!

Spune și își lipește fruntea de a mea, mă ia ușor și mă pune pe noptiera de lângă pat,se apropie de mine și mă privește în ochi!

Jungkook- Aș vrea ca clipele astea să nu se termine niciodată!"

End flashback

Su-Min*

Îmi închid ochii lăsând lacrimile să-mi păteze obrazul înghețat. Momentele cu Jungkook îmi trec prin minte ca o furtună, momentele in care mă simțeam perfect lângă bărbatul pe care îl iubesc atât de mult

Îmi deschid ochii iar fără să-mi dau seama, un suspin adânc îmi părăsește gura. Zâmbesc involuntar când prin minte îmi trece primul nostru sărut...apoi prima dată când m-a îmbrățișat...

Flashback

,,Jungkook- Îți aparține!

Spune și îmi dă telefonul vechii!

Su-Min- Păstrează-l,eu am altul!

Spun tristă și după vreau să plec dar Jungkook mă trage de mână în brațele lui! Mă strânge cu putere la piept și simt cum lacrimile îmi umezesc obrazul! Îmi șterg lacrimile iar el îmi ridică bărbia cu doua degete.

Jungkook- Nu am vrut niciodată să te rănesc Su-Min,te știu de la 16 ani... te-am văzut cum crești, însă m-ai obligat să o fac și acum regret!"

End flashback

Îmi las capul în jos și încep să plâng. Nu am mai putut să țin în mine, să mă mai ascund, nu mai pot să mă mint că nu simt nimic pentru el, nu mai pot face asta! Simțind cum mă sufoc din vina lacrimilor, respir încet, încercând să mă calmez

Flashback

,,Jungkook- E totul bine Su-Min, nu-ți fie frică!

Îi aud vocea caldă a lui Jungkook și îmi ridic fața din palme privind cu coada ochiului spre locul de unde se aude, acesta mă strânge în brațe mângâindu-mi ușor părul.

Jungkook- Ești cu mine, orice sau oricine face zgomotele astea nu te va răni!
Su-Min- Mi-e frică Jungkook, am făcut o alegere foarte proastă să vin și eu aici!
Jungkook- Sunt aici!"

End flashback

Îmi pun mâinile pe față începând să plâng din nou. Mă durea, mă durea al dracului de tare încât nu știu dacă mai pot rezista. Sprijinindu-mă de balustrada rece, suspinele mele se auzeau în ecoul fulgilor de zăpadă

          ══════◄••❀••►══════

Jungkook*

Sting mucul se țigară și îl arunc în gunoi, mergând încet spre ușa balconului. Mă proptesc în loc când o văd pe Su-Min plângând, mă încrunt apoi dau să fac un pas dar ceva mă oprește. Înghit în sec și continui să privesc mica făptura ce probabil era îngheață, plângând

Urăsc să o văd așa, să o văd plângând însă ea nu mă lasă să fiu acolo, să fiu lângă ea. Oftez și îi întorc spatele iar când vreau să plec, îi aud vocea

Su-Min- De ce îmi faci toate astea Jungkook? De ce nu te pot uita, de ce?

Rămân înlemnit, vocea ei plânsă și suspinele sacadate îmi fac părul să se ridice. Mă întorc încet cu fața la ea și o privesc având la rândul meu lacrimi în ochi, fac un pas dar când să pun mâna pe clanță, aceasta vorbește iar

Su-Min- De ce m-ai făcut să simt atât pentru tine dacă ai plecat? De ce îmi apari în vise? De ce mă chinui așa Jungkook, de ce?

Lacrimile îmi pătează obrazul, dându-mi seama că plâng. Clipesc de câteva ori dând dezlegare lacrimilor apoi suspin, fără să mai stau pe gânduri, apăs clanța ușii

Su-Min tresare și își șterge lacrimile repezită. Îmi întoarce spatele suspinând ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat

Su-Min- C-Ce cauți aici?
Jungkook- Uită-te la mine!

Spun și mă apropii de ea dar ea refuză să mă privească. O întorc forțat spre mine iar ochii mei îi întâlnește pe ai ei. Avea ochii plânși și umflați, nasul îi era roșu iar pielea îi era sloi

Jungkook- De ce stai aici în frig Su-Min? Vrei să te îmbolnăvești?
Su-Min- A-Am vrut să iau aer...

Spune privind în altă parte, lacrimile i se preling pe obrajii dar încă având ochii plini cu ele. Oftez și mă apropii de ea, îmi duc degetele aproape de obrazul său și îi șterg lacrima înainte de a cădea

Își ridică privirea în ochii mei, în ei putând să vezi durerea pe care o simte, pe care o trăiește de una singură. Îi mângâi ușor obrazul iar ea își închide ochii suspinând

Jungkook- Te rog nu mai plânge, nu suport să te văd plângând Su-Min!

Spun calm și îi iau chipul în palme, îi șterg din nou lacrimile fierbinți nelăsând să-i mai ude obrajii iar. Su-Min își deschiseră ochii și a început să plângă imediat

Jungkook- Ochii tăi sunt prea frumoși pentru a plânge amărăciune!
Su-Min- Atunci de ce simt să o fac? De ce îmi e atât de greu Jungkook, spune-mi?!

Spune privindu-mă în ochi și plângând își retrage chipul din palmele mele ștergându-și lacrimile grăbită

Su-Min- De ce toată lumea îmi dă sfaturi dacă habar n-au cum se simte? De ce toată durerea asta o simt eu? Spune-mi Jungkook!
Jungkook- Su-Min...
Su-Min- Nu! Nu merit asta...nu merit lacrimile astea de rahat! Nu merit să sufăr și să mă doară în halul ăsta, nu merit, nu e drept, Jungkook!

Spune și apoi se face nevăzută, rămân în același loc privind în jos. Iar a plecat, iar a lăsat totul baltă, îmi închid ochii și expir greoi. Mi-e greu să lupt, mai ales când trebuie să lupt cu ea pentru noi...

Sper să vă placă!💋