Still with you

Cap 14

Perspectivă Jk*

Ajung la spital și îmi las motorul la intrare apoi intru grăbit in spital, băieții și Sung erau pe hol, Sung plângea iar băieții erau agitați.

Jungkook- Ce se întâmplă? Cum se simte? E grav?
Sung- A împușcat-o în umăr,are semne pe corp , vânătăi și urme de cuțit...
Namjoon- Acum e în operație, doctorul ne va zice mai multe dar după ce se va trezi..
Tae- Îmi pare rău Jungkook..
Jimin- Am reușit să șterg absolut orice filmare de pe camerele de supraveghere, și ne-am asigurat că nu ne-a văzut nimeni.
Jungkook- Oricum cartierul e mai mult pustiu.
Namjoon- Suga și J-hope aproape au ajuns acasă!
Jin- Oh doamne, și eu nu am făcut nimic de mâncare!

Râdem toți ușor, sper că te vei face bine și că nu vor fi probleme, îți promit că te voi proteja mereu.

          ══════◄••❀••►══════

Eram încă pe holurile spitalului, așteptam să iasă doctorul de 3 ore și jumătate dar nu venea nimeni la noi...

Sung- Dacă nu-și revine..?
Jungkook- Nu spune asta, Su-Min e puternică!

Spun și câteva lacrimi îmi umezesc obrazul,ce mă fac eu fără tine acum că te-am găsit cu adevărat..
Peste încă o oră,ușile se deschid și văd un doctor ieșind,ne ridicăm și mergem toți la el.

Jungkook- Cum se simte?
Sung- Cum e prietena mea?
Jimin- Respiră?

Ne uităm cu toți pentru câteva clipe la Jimin apoi ne întoarcem înapoi la doctorul din fața noastră.

Doc- Operația a fost bună,am reușit să scoatem glonțul iar domnișoara se simte bine,totul e bine doar că a pierdut destul de mult sânge!
Jungkook- Putem să o vedem?
Doc- Încă nu,azi are nevoie de odihnă, mâine o ve-ți putea vizita!

Aprob ce a spus doctorul și mă așez înapoi pe bancă, Tae și Sung încă îi puneau întrebări doctorului!

              ══════◄••❀••►══════

Eram în pat,nu mâncaserăm nimic doar voiam să adorm și să se facă dimineață să o pot vedea, chiar dacă nu am spus-o niciodată,dar îmi fac enorm de multe griji pentru ea...

Dimineața*

Eram îmbrăcat și așteptam să se facă 08:00,ies din cameră și cobor scările văzând că ceilalți sunt și ei gata.

Namjoon- Ce rapid!
Jin- Aww,dragul de el, mi-am crescut băiatul bine!
Sung- Jungkook unde îți sunt florile? Tu nu ai luat nimic aseară?
Jungkook- Mergeți înainte că vin și eu.

Spun și după toți ieșim afară, mașina mea era la servise și foloseam motorul, băieți au plecat la spital iar eu am plecat la ce-a mai scumpă florărie. Ajuns acolo, intru și văd chiar buchete frumoase, însă nu era ce voiam eu.

Dmn- Bună dimineața! Vă pot ajuta?
Jungkook- Vreau un buchet de trandafiri cu 1001 de fire!
Dmn- Nu aveam buchete atât de mari! Așteptați să vă pregătesc unul?
Jungkook- Mai mult de jumătate de oră nu!

           ══════◄••❀••►══════

Eram leșinată mai mult decât trează, stăteam pe patul de spital, toți erau acolo, toți erau lângă mine însă eu... mă simțeam atât de singură.

Su-Min- Mulțumesc pentru flori,nu trebuia să vă deranjați;
Sung- Un fleac! Cum te simți?
Su-Min- Cum aș putea să mă simt după o operație?

Se făcu liniște și în cameră o tensiune atât de mare, ușa se deschise larg și văd un buchet imens de trandafiri roșii,un ursuleț adus de o asistentă și o pungă mare de cadou!

Sung/băieți- Awwwwwwww!!!
Su-Min-Jungkook?
Jungkook- Surpriză!

Spune el de după buchetul de flori, având un zâmbet trist pe față, mi-a venit în față și mi-a așezat buchetul de trandafiri pe pat!

Nu am mai primit niciodată flori atât de perfecte,sunt minunate, mă uit în ochii lui și el îmi zâmbește slab...

Jungkook- Îți plac, dacă nu îți plac le duc înapoi și iau altele!
Su-Min- Sunt frumoase Jungkook..
Sung- Noi vă lăsăm singuri.

Spun și pleacă fiind acum singură cu Jungkook,el doar mă privea,eu nici atâta nu puteam face,nici nu știu ce să simt acum,simt că încă îl urăsc dar...

Jungkook- Cum te simți?
Su-Min- Mh... mă dor coastele, mi-am rupt doua coaste!
Jungkook- Poftim? Cum e posibil? Când?
Su-Min- Mă trântise jos de câteva ori și,am venit cu coastele de scări..

Îl văd cum își strânge pumnul și își încleștează maxilarul,era nervos din nou,privesc în jos și îmi fac curaj să-l întreb..

Su-Min- Ce sa întâmplat cu el?
Jungkook- Îmi pare rău...
Su-Min- Ce i-ai făcut?
Jungkook- Ce a trebuit să fac Su-Min... îmi era frică să nu te mai rănească.

Îmi las privirea în jos urmată de lacrimi, știam că a făcut bine ce-a făcut pentrucă dacă nu mă omora atunci o făcea când mai avea ocazia.
Tot ce știam acum este că am rămas singură,sunt orfană,nici măcar casă nu mai am...am rămas pe stradă. Lacrimile au început să curgă și necontrolabil am inceput sa plâng în hohote, Jungkook ma luat în brațe și mi-a sărutat ușor fruntea,tot ce voiam acum e să nu fiu a nimănui.

Jungkook- Știu că mă urăști Su-Min, știu asta, însă îmi pare rău pentru tot ceea ce am făcut, îmi pare rău că nu ți-am spus totul mai devreme,poate se termina altfel...
Su-Min- N-Nu..
Jungkook- Nu ce?
Su-Min- El mi-a omorât mama și dacă nu îi făceai nimic urma să mă omoare și pe mine înscenând un accident...

Spun plângând iar Jungkook rămâne total uimit, îl privesc în ochii în timp ce lacrimile îmi pătează obrajii palizi.

Jungkook- Îmi pare rău...sunt aici și voi fi aici dacă ai nevoie de mine Su-Min,doar spune-mi,bine?

Dau aprobator din cap și el mă strânge din nou la pieptul său,am stat așa aproape 10 minute când ușa se deschise și au intrat ceilalți.

Sung- Trebuie să plecăm, te-au externat însă va trebui să vi la chimioterapie de 2 ori pe săptămână timp de 3 luni.
Jungkook- Haide Su-Min,te ajut eu!
Sung- Și eu unde mă duc? Unde stau?
Jungkook- Cum adică Su-Min? Răspunsul nu ți-e evident?

Spune și se uită la ceilalți apoi la mine...eu voi sta la ei? Mă mai primesc după tot ce am făcut?

Su-Min- Îmi pare rău dar nu pot...

                                 ❀

Acesta a fost și capitolul 14,sper că va plăcut,puteți lăsa un vot dacă va plăcut și puteți lăsa un comentariu cu părerea voastră!
Pupici!❤️