Still with you

Cap 37

Autor*

Fata își deschiseră încet ochii analizând încăperea grii în care zăcea pe jos. S-a ridicat speriată în șezut dându-și seama că nu este acasă și că acela nu a fost tocmai un vis urât, înghite în sec și se ridică de pe salteaua murdară și prăfuită înaintând spre singura sursă de lumină a încăperii, un mic gemuleț

Su-Min- Unde sunt?

Ușa s-a izbit atât de puternic de perete încât a răsunat în toată încăperea. Tresărind fata își întoarce corpul spre ușă rămânând cu gura întredeschisă fiind șocată de ce are în față. Era un bărbat îmbrăcat în negru cu o mască ce îi acoperea toată fața, pielea bărbatului arăta dezgustător, aceasta fiind zbârcită cu răni încă vii și semne roșii aproape peste tot

Su-Min- C-Cine ești?

Se apropia cu pași repezi spre fată bărbatul apucând repezit părul fetei lovind-o cu capul de perete, fata căzând jos gemând de durere. Se apropie de ea și o apucă iarăși de par ridicând-o de pe jos. Respirația grea și forța brută a bărbatului înfricoșător o speriaseră groaznic pe Su-Min aceasta începând să plângă

- Ce ați obținut cu curiozitatea imensă și proastă a voastră?

Se aude dintr-odată vocea înfricoșător de răgușită a bărbatului, îi ținea strâns părul în pumn trăgând din ce în ce mai tare fata schițând din cauza dureri. O izbește cu capul de perete de câteva ori apoi o aruncă pe jos la câțiva centimetri distanță de el

- Credeai că o să scapi așa ușor de mine curvă nenorocită?
Su-Min- Cine ești?
- O să plătești prețul pe care l-am plătit și eu, ori mori de bunăvoie, ori te torturezi până mă vei implora să te omor!

Îl privea îngrozită pe monstrul din fața sa, fata începând să plângă și să-l implore să o lase în pace. Bărbatul scoate din buzunar o hârtie și o aruncă în fața fetei ce zăcea pe jos. Su-Min își mută privirea pe hârtia mototolită de la picioarele sale apoi pe bărbat, începând să râdă, râzând malefic, râsetul său înghețându-i sângele în vene fetei

Su-Min- C-Ce e asta?
- După tine, ultima mea țintă din Seul!
Su-Min- Poftim?
- Iubițelul tău a dat greș cu încercarea lui în a mă distruge panaramo, de asta sunt acum aici, de asta te voi omorâ acum. Mi-a mutilat întreaga înfățișare și tot corpul, îi voi întoarce jocul!
Su-Min- Ce vrei de la mine? Cine ești?

Întreabă fata plângând neînțelegănd nimic din tot ce bărbatul îi spunea. Despre ce vorbea sau despre cine, habar n-are. Îi pică fața când acesta își întinde degetul arătător înspre ea și apoi îl îndreptată spre el

- Sunt eu ,,scumpo" nu mă mai recunoști, așa-i?
Su-Min- N-Nu se poate...e imposibil!
Jungho- Crede ceea ce ai în față!
Su-Min- Jungkook... ți-a dat foc, ai ars eu...
Jungho- Da. Am ars până oamenii mei au ajuns și m-au scos la timp. Ce proastă ești, credeai că totul se termină atât de repede și vei fi fericită cu acel puști? Nț nț, mare greșeală!

Fata a înlemnit, nu știa ce să mai spună sau cel puțin să scoată un cuvânt în fața lui. Pur și simplu a împietrit știind că el poate fi în stare de foarte multe, respirând sacadat, gândul fetei fugiseră numai de cât la Jungkook, sperând că își va da seama unde e și o va găsii înainte să rămână fără suflare

- Planul meu a funcționat perfect, v-am ademenit puțin câte puțin la mine. Sunteți copii și sunteți proști de dați prin gropi!
Su-Min- Ce mai vrei de la mine? Nu-ți ajunge câte mi-ai făcut?
- Câte ți-am făcut? Oh draga mea, alea, alea au fost nimic pe lângă ce îți voi face de acum înainte!

Ochii fetei ii s-au mărit respirația ei devenind una din ce în ce mai repezită. Bărbatul își înfinge mâna în gâtul fetei ridicându-și ochii odată cu trupul ei, Su-Min rămânând fără aer fiind cât pe ce să leșine bărbatul ia dat drumul fata făcând contact brutal cu podeaua rece. Tușind își duce mâna la gât, respirația ei fiind una sacadată și lacomă de aer

- Jungkook va veni după tine, sunt sigur, însă surpriza pentru el va fi una mai mare decât ce poate să-și imagineze!
Su-Min- Te va ucide...te va...

Lăsând propoziția în aer începând din nou să tușească, nemernicul chiar îi luaseră tot aerul. Ridicându-și privirea, fata îl observă cum se îndepărtează de ea putând să îi audă râsul malefic și de căcat

- Speranțele tale sunt una cu pământul ,,scumpo" deci încetează.

Bărbatul ieșiseră din aria vizuală a fetei, ușa trântindu-se din nou agresiv de perete. Nevrând a început să plângă, obrajii ei fiind uzi leoarcă, mâinile îi tremurau și senzația de frică îi cuprinse corpul. Dacă nu o va găsi niciodată? Dacă va ajunge aici și îl va omorâ înainte să o găsească? Plângând fata își pune mâinile pe genunchi ascunzând chipul plâns pe brațe

          ══════◄••❀••►══════

Jungkook- Nu mai pot sta așa, nu mai pot!

Jungkook înnebuniseră cu totul de când Su-Min a fost răpită, 24 de ore au trecut de atunci însă Jungkook nu a putut închide un ochii, nu a putut mânca. Se simțea atât de vinovat pentru răpirea ei încât s-ar sinucide chiar acum. Lacrimile din colțul ochilor săi și furia pe care o emană acum este una pe care Jungkook nu a mai arătat-o până acum

Namjoon- Liniștește-te Jungkook! O vom găsii!
Jin- Trebuie să rămânem calmi, nu putem exclude niciun detaliu!
Jungkook- Să rămânem calmi? Tu te auzi ce căcat scoți pe gură? Femeia pe care o iubesc e acum în pericol și voi îmi spuneți să rămân calm?

Vocea ridicată a băiatului răsunaseră în tot livingul, tremurând de nervi își izbește pumnii de masă apoi apucă vaza cu flori aruncând cu ea aceasta făcând contact cu peretele și spărgându-se. Băieții îi înțelegeau furia și îngrijorarea băiatului însă trebuia să rămână calmi pentru că dacă se înfurie și ei nu vor mai face nimic concret

Tae- Trebuie să ne întoarcem acolo și să scotocim absolut peste tot. Cel care a răpit-o pe Su-Min sigur a lăsat o urmă, vrând sau nevrând asta!
Suga- Cum rămâne cu plecarea în Turcia? Marko nu e deloc încântat de răspunsurile întârziate!
Jungkook- Nu-mi pasă de Marko și de alți căcați ca el. Voi faceți ce vreți, eu voi căuta până o voi găsi! Liniștea mea depinde de ea...de siguranța ei, nu permit să mai întârzii niciun minut!

Sper să vă placă!💋