Still with you

Cap 40

Jungkook*

Eram în dormitorul meu întins pe pat, durerea era copleșitoare simțeam cum trupul meu parcă e rupt de la jumătate. Doctorul mi-a spus că nu am voie să fac efort până nu se prinde cusătura. Da, da am un doctor personal, ce e rău în asta?

Mintea îmi zboară la Su-Min, ea e acum cu Jack... mi-a spus Jimin că ia văzut pe terasă singuri, probabil vrea să plece cu el. Nu o învinuiesc, nu am știut să mă comport cu ea și nu i-am oferit mereu ceea ce a meritat. Sunt praf, praf da praf frate...

Urăsc sentimentul ăsta de neliniște și de lipsa a ceva din mine, urăsc să știu că el acum privește ochii de care eu sunt îndrăgostit și poate că...nu voi recunoaște asta în fața ei dar eu...

Tae- Hei Jungkook! Pot intra?

Ohh, îmi șterg lacrimile proaspăt curse pe obraji și îmi trag nasul spunând un ,,da" stins. Prietenul meu intră și se sprijină de tocul ușii văzând probabil că tocmai mi-au dat lacrimile. Urăsc că mă cunoaște atât de bine...

Tae- Hei Kook, cum ești?
Jungkook- Ți-am spus că urăsc când îmi spui așa.
Tae- Știu. De asta e de fiecare dată mai amuzant! Deci?
Jungkook- Dah, ce aș putea să zic? Sunt ok.
Tae- Oare?

Spune și vine așezându-se pe marginea patului lângă mine. Nici nu aveam curajul să-l privesc în ochii pentru că știu că își va da seama, voi continua să mențin această cochilie de nepăsare

Jungkook- Sunt bine Taehyung. De ce nu aș fii?
Tae- Nu știu, poate Su-Min-
Jungkook- Nu Taehyung. A ales deja, unde e ea hăh? Cu Jack, pentru că...pe el îl...

Mi-e al dracului de greu să zic asta, nu vreau să o zic și nici nu pot să o zic, nu vreau să accept că ea e cu el acum și poate zăbălosul o atinge. I-aș pune pistolul la cap și să-i zbor creieri. Înghit în sec și îmi las capul să facă contact cu peretele din spatele meu

Tae- Ți-e greu să o zici dar apoi să o și crezi Jungkook!
Jungkook- Nu mai pot face nimic Taehyung. E prea târziu, pentru ea probabil sunt deja trecut...mai bine mă tăia bucății decât să stea cu el.
Tae- Niciodată nu e prea târziu Jungkook. Lasă dracului orgoliul ăsta și nepăsarea, te cunosc, știu că e doar mască, o mică cochilie în care preferi să te ascunzi de cât să te duci la ea și să îi spui ce simți!
Jungkook- Nu simt nimic pentru-
Tae- Nu mai avem 15 ani Jungkook. Nu mai sunt copil să-ți cred minciunile și tu nu mai ești copil să minți, ești bărbat, ar trebui să-ți asumi ce simți pentru ea. Îi dai cu piciorul și îi ți ușa deschisă, cum dracu' să nu plângă în brațele lui!
Jungkook- În brațele lui? Taehyung mi-a spus în față tot ce simt pentru el, că el e acum în viața ei iar eu sunt doar-
Tae- Jungkook... pentru binele tău încetează, lasă orgoliul ăsta și du-te la ea până nu e prea târziu să o mai faci!

Și cu asta se ridică și iese din cameră lăsând în urma lui o liniște la fel de dureroasă precum lacrimile ce-mi curg pe obrajii. Oare e târziu?

══════◄••❀••►══════

Su-Min*

Lacrimile îmi inundă ochii iar inima mi se stinge din ce în ce mai mult. Urăsc sentimentul ăsta e atât de ciudat și de dureros încât... nu-l mai pot duce mult. Eram față în față cu Jack iar el aștepta răspunsul meu

Voia să plec cu el, să plecăm și să ne facem viața împreună, să aveam o casă mare și doi câini, un motan și un hamster. Să avem o familie fericită și mare cu trei copii, sună atât de frumos, atât de ireal tot ce-mi spune

Plâng, și plâng pentru că viața pe care mi-o promite Jack e viața la care visezi de mică, o nuntă ca în povești și o familie mare și frumoasă, ce mi-aș putea dorii mai mult? Suspin adânc și îmi las privirea în jos

Jack- Nu plânge draga mea! Te rog!
Su-Min- Jack...e-eu...
Jack- Te rog vino cu mine Su-Min, vei vedea cât de bine va fi!

Înghit în sec și îl privesc în ochii, mâinile îmi tremurau, mi-e frică că dacă voi pleca, îl voi lua cu mine. Zâmbetul lui, ochii săi negrii, buzele mici și rozalii, atingerile sale fierbinți și nopțile petrecute împreună, toate amintirile și momentele cu el...le voi lua cu mine

Jack- Su-Min...

Îmi spune pe nume, simt că vrea să fiu a lui dar eu...eu nu pot. Își așează palma pe obrazul meu și îl mângâie cu tandrețe, mă privește în ochii și se apropie din ce în ce mai mult de mine,
buzele noastre erau la câțiva centimetri distanță, ceea ce făcea totul mai tulburător

Su-Min- Jack...c-ce-
Jack- Te iubesc Su-Min!

══════◄••❀••►══════

Namjoon- Poți merge Jungkook?
Jungkook- Am nevoie să merg, nu pot sta așa băieții!
Jin- Nu. În niciun caz nu vei merge curând, trebuie să te vindeci întâi.
Jimin- Jin are dreptate Jungkook, nu trebuie să te forțezi!
J-hope- Dacă te vei forța, te va durea mai tare și va dura mai mult vindecarea Jungkook!
Jin- Deci cel mai bine ar fi să stai cuminte în pat și să te odihnești, bine?
Jungkook- Bine, dar nu promit că nu voi încerca.

Autor*

Băieții erau în domnitorul lui Jungkook de vreo oră încercând să-i explice că nu are voie să facă efort deoarece glonțul mai avea puțin și intra în coastă, era periculos orice efort depus înainte de vindecarea răni

Au ieșit lăsându-l pe Jungkook să se odihnească liniștit, era obosit, avea nevoie de cât mai multă odihnă, mai ales acum după cele întâmplate. Habar n-avea dacă Su-Min va veni să-l vadă și să-l întrebe de cum se simte

Avea nevoie de ea, de îmbrățișarea ei caldă și de sărutările ei magice pentru că simțea că moare pe dinăuntru. Avea nevoie să-l mângâie pe spate și să se joace cu părul său pentru a-l liniști, avea nevoie să-i adoarmă în brațe și să-i audă fiecare bătaie de inimă știind că bate doar și numai pentru el!

Sper să vă placă!💋