Still with you

Cap 11

Eram total confuză, mi-am pus mâinile în cap speriată mi-am dat seama de fapt unde sunt și cu cine. Mă dau înapoi și Sung mă privește derutată!

Sung- Su-Min?..
Su-Min- E-Eu...

Spun având ochii în lacrimi, Jungkook a omorât persoane?... toți au făcut-o iar eu am avut încredere în ei?
Îmi privesc prietena și mă lipsesc de ușa de la intrare, lacrimile erau prezente în ochii mei,iar mâinile tremurau necontrolabil.

Su-Min- N-Nu mai stau aici nici măcar o secundă!

Spun și mă întorc dar ușa se deschise pe ea intrând băieți plini de sânge!
Rămân stână de piatră privind imaginea din fața mea!

Jungkook- Su-Min?

Spune acesta și mă privește iar eu mă dau in spate privind sacul negru ce îl târau după ei..
Mă dau în spate iar băieții mă privesc speriați de cum arătam și cum tremuram.

Namjoon- Su-Min noi..
Su-Min- Voi sunteți... sunteți criminali!

Spun și lacrimile au început să-mi curgă pe obraji, m-am întors și am luat-o la fugă, imediat fugind după mine și Jungkook. O iau prin spate, cealaltă ieșire și încep să fug însă Jungkook mă prinde rapid de mână, simțind cum mă sufoc mă zbăteam în brațele lui!

Su-Min- Nu mă atinge! Dă-mi drumul!
Jungkook- Potolește-te, Su-Min!

Spune cu o voce răstită, încep să plâng și să mă agit și mai mult,nu pot să cred că am avut încredere în ei! Am fost orbită de Jungkook și am uitat cine sunt ei cu adevărat! Niște monștri.

Jungkook- CE E CU TINE?

Țipă Jungkook făcând trupul meu să tremure și mai tare, lacrimile mele mi-au inundat chipul și frica de a păți ceva nu-mi ieșea din cap!
Jungkook mă ia forțat și mă lipește de perete eu începând să țip!

Su-Min- NUU, DĂ-MI DRUMUL!
Jungkook- POTOLEȘTE-TE! AI ÎNNEBUNIT?

Spune el și mă strânge de mâini puternic, suspinele mele auzindu-se în toată curtea.

Jungkook- Ce dracu faci?
Su-Min- Dă-mi drumul! Dă-mi drumul să plec din coșmarul ăsta!
Jungkook- Întâi te calmezi și după pleci!
Su-Min- Voi avea grijă să plătiți pentru tot ce ați făcut!

Jungkook cască ochii apoi mă trage în casă, ajunsă în casă mă ia și mă izbește pe canapea!

Sung- Jungkook!! Ce te-a apucat să faci asta?
Jungkook- Ce facem cu ea? Vrea să ne spună la poliție!

Băieții se uitau la mine încruntați iar Sung mirată, plângând mă ridic de pe canapea și o iau pe Sung de mână vrând să ies cu ea din casă dae Taehyung o prinde de cealaltă mână și o trage în brațele sale!

Tae- Nu face asta Su-Min!
Su-Min- Nu am de gând să-mi las prietena prin preajma voastră! Sung haide, plecăm!

Spun plângând și când merg înspre ea,ea se dă după Tae și începe să plângă, o privesc plângând...tocmai și-a ales iubitul in loc sa mă aleagă pe mine?

Sung- Su-Min te rog...
Su-Min- L-ai ales pe el... în locul meu

Îi privesc cum stau îmbrățișați și simt cum inima mea se rupe privind cum prietena mea ma dat la o parte pentru el. Zâmbesc sarcastic la care Sung se aproprie de mine și îmi ia mâinile în mâinile sale plângând.

Sung- Te rog Su-Min, îl iubesc.

Mi-am tras mâinile și m-am îndepărtat fără să mai zic nimic... ieșisem afară și când vreau să plec, mâna îmi este prinsă de a lui Jungkook.

Su-Min- Ia-ți mâinile de pe mine! Să nu îndrăznești să mă mai atingi vreodată.
Jungkook- De ce faci toate astea? Ce ai?
Su-Min- Abia acum mi-am dat seama ce fel de persoane sunteți voi,cum m-ați făcut să cred că totul e bine când de fapt voi omorâți oamenii!
Jungkook- Su-Min..
Su-Min- Spune-mi adevărul Jungkook! Ai omorât persoane nevinovate doar pentru câștigurile obținute?
Jungkook- Am fost nevoiți...

Lacrimile ce curgeau ocean din ochii mei, l-am privit dezgustată, dezgustată de mine că m-am putut gândi la așa un om...la un criminal.

Su-Min- Nu vreau să te mai văd niciodată în fața ochilor,vreau să dispari din viața mea ca și cum nu aș fi existat! Nu vreau să mă mai cauți sau să-mi mai rostești numele vreodată. De acum înainte te voi scoate definitiv din minte!

Spun și plec lăsând în urmă o liniște crudă,o liniște pe care inima nu vrea să o mai trăiesc vreodată.

         ══════◄••❀••►══════

Eram acasă, mă uitam la televizor așteptând să mă sune Kay dar niciun mesaj sau apel de la el...tata nu ma mai sunat de vreo 3 zile,nu mai știu nimic de el...eram singură acum..doar eu cu mine într-o casă goală,era toamnă,am terminat liceul însă nu m-am gândit să dau la o facultate...doar vreau să încep o viață nouă, departe de aici,dar cum?
Îmi iau laptopul și încep să caut meserii înafara țării. După aproximativ o oră, găsesc ceva interesant,era o companie care avea nevoie de secretară,dar această companie era în Japonia, Tokio!
Pun îndrăzneață mâna pe telefon și sun la numărul de pe anunț!

-Alo?

-Alo, bună seara! Mai este disponibil locul de muncă?

-Oh,da,desigur, ești interesată?

-Oh desigur, aș putea da un interviu?

-Hmm, mâine la ora 12:00 sunt la birou! Deocamdată sunt în Coreea,dar săptămână viitoare vom zbura spre Tokyo! Poți veni să dai interviul mâine la 12:30.

-Oh desigur, vă mulțumesc!

-Ne vedem mâine! Noapte bună!

-La revedere!

Zis și după închid,deci mâine mă duc la interviu,sunt atât de incantata de asta. Urc sus bucuroasă și merg pentru a-mi face un duș, după ce termin de făcut duș, mă schimb în pijamale și mă pun la somn!

                                  ❀

Cam acesta a fost și capitolul 11!❤️
Sper că va plăcut, puteți lăsa un vot dacă va plăcut și puteți lăsa în comentarii părerea voastră despre acest capitol!
Pupicii!❀