Still with you

Cap 42

Jin- Ce tot spui Jungkook?
Jungkook- Nu vedeți în ce stare sunt? Vi se pare că pot merge undeva?
Namjoon- Stai liniștit Jungkook, te vei vindeca până atunci și dacă nu, vom petrece Crăciunul acasă alături de tine, pentru că te iubim Jungkook!
Sung- Awwww! Ce dulce!

Autor*

Jungkook nu mai zice nimic, doar zâmbește și continuă să-și mănânce Micul dejun. După ce au strâns masa, Namjoon a plecat cu Jimin și Jin să se întâlnească cu câțiva dintre oamenii lor, verificând ce mai este

Su-Min era în living, era în fața șemineului ce avea focul aprins, la rugămintea ei, băieții l-au aprins. Nu se simțea tocmai bine, era obosită și avea nevoie de cineva anume însă nu se poate

Stând tăcută pe micul fotoliu, în spatele său se auziseră pași. Oftând își strânge încrucișează brațele la piept nevrând să vorbească cu nimeni

          ══════◄••❀••►══════

Orele au trecut imediat iar frigul și-a făcut iar apariția fiind noapte. Băieții erau ajunși acasă, rezolvând ce au avut de rezolvat, erau în living unii dintre ei erau în dormitoare, Sung era cu iubitul său în bucătărie făcând prăjiturele

Su-Min stătea încă în fața șemineului, vizionând ceva pe telefon. Era plictisită și îi era foame însă îi era prea lene să se ridice de acolo. Între timp, aceasta îl observă pe Jungkook ajutat de băieții, pășea, pășea chiar foarte bine și se bucura enorm pentru asta

Jin- Bravo Jungkook!
Jungkook- V-am spus că pot, era o chestiune de timp!

Su-Min*

Zâmbetul îmi apare pe față îndată ce îl văd pe el zâmbind. Îi ador zâmbetul și iubesc când îl văd fericit, merită asta, mă ridic de pe fotoliu și decid să merg până în bucătărie, mirosul dulce mă atrăgea grav

Ajunsă în bucătărie, Taehyung și Sung se jucau cu făina fiind foarte fericiți, se alergau și se distrează împreună, mă bucur pentru ei că sunt atât de fericiți

Jimin- Și tu ai putea fi așa cu Jungkook!
Su-Min- Jimin! M-ai speriat!
Jimin- De ce nu vorbești cu el?
Su-Min- Nu vreau să-l deranjez fix acum când e cu recuperarea...
Jimin- El așteaptă să vorbești cu el Su-Min, iar tu spui că l-ai deranja.
Jin- Jimin are dreptate, vorbește cu el!

Spune Jin mergând spre frigider luându-și un suc rece. Oftez și îmi pun mâinile pe față epuizată, merg la frigider și îmi iau și eu un suc apoi mă întorc în living așteptând să fie gata prăjiturile îndrăgostiților noștri

Namjoon- Ești bine Su-Min?
Su-Min- Da, sunt doar obosită.
Namjoon- Sigur? Poți să vorbești cu mine dacă-
Su-Min- Sunt bine Namjoon, nu-ți face griji!

Spun și plec din fața lui, ies pe terasă și îmi sprijin coatele de balustradă respirând aerul curat. Oftez și îmi închid ochii lăsând vântul să-mi tulbure firele de păr. Simt cum ceva s-a așezat pe brațul meu, era rece și umed

Îmi deschid ochii și văd că a început să ningă, ningea lin și des. Norii groși, de o culoare de alb spre grii s-au răspândit pe tot cerul nopții. Zâmbesc și privesc cum ninge atât de frumos

Jungkook- Su-Min?

Tresar și îmi întorc corpul privind bărbatul ce stătea în fața mea, înghit în sec, nu puteam scoate absolut niciun cuvânt. Ochii lui negri mă privesc atât de intens încât îmi vine să intru în pământ

Su-Min- C-Când ai venit? Nici nu te-am auzit...
Jungkook- Voiam să vorbesc cu tine!

Spune și se apropie de mine, inima mi-a înghețat îndată ce el a ajuns în fața mea, mă privea fix în ochii, privirea aia serioasă și plină de tristețe. O urăsc dar o merit

Jungkook- De ce fugi de mine?
Su-Min- P-Poftim?
Jungkook- Su-Min...ce vei face?

Îl privesc puțin nedumerită, ce vrea să spună cu asta?

Su-Min- În legătură cu-
Jungkook- În legătură cu tot. În legătură cu...noi.
Su-Min- C-Cu noi...?

Buzele îmi tremurau iar ochii mi s-au umplut de lacrimi. Îl privesc sufocată de propria existență, urând faptul că încă respir

Jungkook- Nici...nici nu ai venit să vezi cum mă simt sau măcar să mă întrebi asta. Dar ai fost cu Jack!
Su-Min- Jungkook eu-
Jungkook- Îl iubești. Pe el, îl iubești, de asta îl alegi în locul meu, așa-i?
Su-Min- E-Eu-
Jungkook- Știu că merit toate astea Su-Min dar de ce să mi-o faci fix tu?
Su-Min- Nu am vrut niciodată să-ți fac asta!
Jungkook- Atunci Su-Min? De ce el?
Su-Min- Dar nu e-
Jungkook- Ba e el, mereu va fi el și ști de ce? Pentru că de el ești...tu ești...î-îndrăgostită.
Su-Min- Asta crezi tu nu-i așa? Că sunt nebună după el? Uite că te înșeli, te înșeli pentru că eu nu-
Jungkook- Dacă vei spune că nu-l iubești vei minți. Deci taci Su-Min, știu adevărul iar tu îl știi mai bine. Alegi să mă minți de fiecare dată în legătură cu sentimentele tale față de el iar eu-
Su-Min- Nu știi nimic.

Spun și plec val vârtej, intru în casă trântind ușa și urc scările sub privirile tuturor mergând în dormitorul meu. Izbesc ușa închizând-o apoi mă las încet pe lemnul lucioas al ușii și încep să plâng

Habar n-are de ceea ce simt eu, își dă cu presupusul și o face prost. Habar n-are cât de mult mă rănește în felul acesta iar asta mă face să mă îndepărtez și mai mult de el cu toate că între noi doi este un crater imens

Urăsc sentimentul ăsta de vinovăție pe care mi-l pun în cârcă. Urăsc să trăiesc sub același acoperiș cu bărbatul cu care mi-am petrecut nopții, cu bărbatul ce mi-a atins și mi-a văzut corpul gol de atâtea ori

Îmi pun mâinile în păr și încep să plâng necontrolabil. De ce e atât de greu să ascunzi tot ce simți pentru o persoană? De ce mi-e atât de greu să-l uit? Vreau să îl strâng în brațe dar îl același timp vreau să dispară din viața mea.

Sper să vă placă!💋