Still with you

Cap 47

Autor*

Jungkook era atât de aproape de Su-Min încât îi putea auzi inima cum bate agitată. Simțea un nod în gât, mâinile îi tremurau de nervi, imaginea cu ei doi sărutându-se invadând iar mintea băiatului

Jungkook- Te uiți în ochii mei ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ca și cum eu ți-am greșit continuu până acum.

Cu greutate în voce, Jungkook își face curaj să-i spună tot ce simte fetei. Profita din plin că băuseră, ceea ce îi dădea o fărâmă de curaj în fața fetei pe care o iubește. Su-Min stătea în fața băiatului tăcută, știa, știa că a greșit dar avea sentimente pentru el

Jungkook- Cum? Spune-mi cum ai putut să faci asta?
Su-Min- Jungkook...
Jungkook- Te-a durut undeva de faptul că eu eram acolo, eram în fața voastră Su-Min iar tu-
Su-Min- Da! Asta am făcut. L-am sărutat pe Jack, și l-am sărutat pentru că îl-
Jungkook- Să nu îndrăznești!

Spune ridicând vocea, Su-Min își mută privirea în altă parte nervoasă. Simte ceva pentru Jungkook dar nu avea niciun drept în a o judeca pentru ceea ce a făcut. Simte la fel de mult și pentru Jack, iar ăsta era adevăratul pe care Jungkook îl tot refuză să-l creadă

Jungkook- Am dat tot ce-i mai bun din mine, la naiba Su-Min! De ce dracului îmi faci asta? De ce mă calci în picioare?

Spuseră având lacrimi în ochi. Fiind foarte aproape de ea, Jungkook își strânse pumnii nervos. Ura asta, ura să o iubească atât de mult încât ar fi în stare să dărâme munții pentru ea

Su-Min- Jack are rolul lui în viața mea Jungkook, la fel cum și tu îl ai!
Jungkook- Rol? Rol de ce? Rolul de a mă călca în picioare de câte ori ai ocazia?
Su-Min- Nu Jungkook! Tu m-ai călcat în picioare de nenumărate ori până acum!

Crâșnind din dinți, Jungkook lovește puternic peretele din spatele fetei cu pumnul. Su-Min își închiseră ochii punându-și mâinile la gură, băiatul o speriaseră destul de tare

Jungkook se îndepărtă de ea și o privi râzând isteric. Nervos, Jungkook începe să arunce cu orice lucru îi iese în cale, fata țipând la contactul brusc al bolului de sticlă cu peretele de care fata era lipită

Jungkook- TE URĂSC!

Țipă cât poate de tare, auzindu-se cu ecou în fiecare etaj al casei. Fata își acoperă urechile cu mâinile alunecând încet în jos. Lacrimile de pe chipul ei lovind parchetul

Jungkook stătea plângând și o privea pe fată, era atât de nervos încât ar putea omorî pe cineva acum. Su-Min plângea într-un colț al livingului, suspinând adânc

Jungkook- Mă faci să mă comport ca un nebun...

Spuse plângând apropiindu-se de ea, Su-Min doar stătea pe podea cu privirea în jos, plângând. Fiind aproape de ea, Jungkook se apleacă la nivelul fetei și o ridică încet de umeri

Privind ochii plânși a băiatului, fata încercă să nu-și piardă mințile. Tremurând, Jungkook își pune mâinile pe talia fetei și o trase într-o îmbrățișare strânsă. Su-Min nu spunea nimic, stătea la pieptul lui tăcută

Jungkook- Su-Min...

Spuse cu vocea tremurată, îi ridică bărbia cu două degete și privii adânc în ochii ei. Înghițind în sec, Jungkook îi mângâie ușor obrazul, îi părea nespus de rău că o speriaseră așa însă era nervos, iar nervii lui amestecați cu alcool îl controlau

Jungkook- E-Eu...
Su-Min- Dacă știam că...va fi atât de rău să mă îndrăgostesc de tine, nu o mai făceam...

Su-Min*

Stau plângând în fața lui și îi privesc ochii, ochi care acum plâng la fel de rău ca și ai mei. Inima a început să-mi bată mai rău pe cât o făcea acum câteva minute. Urăsc sentimentul ăsta, urăsc să îl văd așa

Jungkook- Spune-mi Su-Min, te rog, spune-mi că nu se termină așa...
Su-Min- Nu știu Jungkook, nu știu cum se va termina. Poate mâine dimineață ne vom comporta ca doi ,,străini"
Jungkook- Înseamnă că mâine dimineață, mă voi minți, te voi minți, îi voi minți pe toți că nu te mai iubesc!

Spune și mă trage iar într-o îmbrățișare strânsă, suspin și îmi înfășor brațele în jurul bazinului său. Îi auzeam suspinele, iar lacrimile îi curg pe firele mele de păr

Jungkook- Habar n-ai cât de mult mă gândesc la tine Su-Min, la atingerile tale, la sărutul tău...

Îmi scufund mai mult chipul în pieptul său, iar lacrimile îmi inundă ochii, încep să plâng odată cu el. Stăteam îmbrățișați, plângând ca doi copiii care se iubesc dar nu pot fi împreună

Jungkook- Mi-e... mi-e dor de tine Su-Min, te rog nu mă mai lăsa așa. Nu-mi mai lua culorile cu tine, fi aici, fi lângă mine, fi a mea și iubește-mă!

Mă îndepărtează de el și îmi prinde chipul în palmele sale mari. Mă privește în ochii, ochii săi negrii și plânși îmi rup inima în mii de bucățele

Jungkook- Te rog...iubește-mă!
Su-Min- Nu mi-e ușor să fac asta Jungkook, ști foarte bine de ce...

Suspinând, Jungkook se îndepărtează de mine cu pași mărunți. Înghit în sec și îl privesc cum îmi întoarce spatele și pleacă pur și simplu, lacrimile îmi inundă din nou ochii, simțind cum picioarele îmi sunt ca de gelatină

Jungkook, are un rol important în viața mea, cu toate că se comportă așa, nu-mi pot scoate din cap acea variantă pe care am apucat să o cunosc. Nu pot da uitări atingerile sale, buzele lui moi și îmbrățișările calde pe care doar el mi le oferă

Îl iubesc, și îl iubesc atât de mult dar îmi e și frică de ce s-ar întâmpla dacă i-aș recunoaște asta. Nu este un simplu bărbat, nu-l pot iubi simplu și nu-l pot avea atât de ușor pe cum eu mi-l doresc...

Sper să vă placă!💋