Still with you

Cap 30

Dimineață 08:45 Autor

Toți erau în living și vorbeau despre afacerea cu cocaină. Namjoon a discutat cu băieți și sa ajuns la decizia să plece mai mulți, oamenii lui Marko erau foarte periculoși, nu-și puteau risca marfa! Jungkook era mai retras și Sung observă asta,fiind destul de vizibil că nu îi convine ceva.

Sung- Ești ok Jungkook? Pari amărât!
Jungkook- Mă gândesc.
Sung- Păi?
Jungkook- Sung,va fi periculos...unul din noi poate păți ceva.
Sung- Care?...
Jungkook- Eu și...Taehyung vom fi protectori de marfă Sung, dacă va fi nevoie, vom lupta și cu Marko ca băieți să ajungă la cel mare!
Sung- Nu vreau ca Taehyung să pățească ceva, te rog Jungkook, ai grijă de el!
Jungkook- Voi face tot ce pot!

══════◄••❀••►══════

Mă trezesc, îmi deschid ochii încet fiind obosită, îmi caut prin pat telefonul, îl aprind și văd că e 10:30, îl las pe dulăpiorul de lângă și mă frec la ochii, mă întind cât ține patul apoi rămân prinsă cu privirea într-un punct. Trecuseră ceva timp de când eram trează, încă eram în pat,voiam să fac duș dar trebuia să mă ridic, stând în liniștea din dormitor,se aude un ciocănit în ușă.

Su-Min- N-am chef!

Spun plictisită dar ușa se crapă, mă ridic imediat în fund când îl văd pe Jungkook,acesta mă privește neutru și îmi face semn spre ieșire.

Jungkook- Te-au chemat la masă!
Su-Min- Nu mi-e foame!
Jungkook- Cum spui tu.

Spune sec și pleacă, îmi las privirea în jos urmând să mă așez la locul meu cald și confortabil. După multă suferință am reușit să-mi fac și duș, m-am îmbrăcat larg, mi-am lăsat părul pe spate, îmi făcea urât stomacul deci am coborât jos să mănânc ceva. E deja 13:00?

Sung- Oooo, cine s-a trezit să ne onoreze cu prezența sa!
Tae- Ce faceți majestatea voastră?
Su-Min- Haha, sunteți foarte amuzanți!

Merg în bucătărie să îmi iau micul dejun din frigider, ca și până acum, mă pun la masă și mănânc, îmi ridic privirea și îl văd pe Jungkook privind într-un punct fix, îl analizez cu totul apoi îmi las privirea în jos... mi-e atât de dor să-l simt și să-l am, însă așa e cel mai bine pentru noi. Furculița mea se dezlănțuie prin farfurie ceea ce îl face pe Jungkook să-și țintească atenția la mine.

Jungkook- Fă liniște!
Su-Min- Scuze...

Spun și las furculița răzămată pe farfurie, incomoditatea mea se poate vedea în acest moment, jucându-mă cu degetele. Îmi ridic privirea la el și își îndreaptă atenția iar pe mine, continui să-l privesc înghițind în sec.

Jungkook- Nu ți-am spus să nu mai mănânci!
Su-Min- Mi-a trecut foamea...

Se ridică și iese din bucătărie, ochii mei îl urmăresc cu privirea până nu mai era vizibil, pulsul mi-a crescut iar, simțeam că totul este mai fierbinte doar prin prezența sa!

══════◄••❀••►══════

Su-Min- Ai vorbit cu Tae?
Sung- Încă nu, nu știu cum să vorbesc cu el...
Su-Min- Doar du-te la el Sung, îți va fi mai ușor dacă îl strângi în brațe înainte.
Sung- Voi încerca!

Eram cu Sung de vreo oră, îmi tot spune că Taehyung este în pericol dacă pleacă cu băieții dar nu mi-a spus și de ce...

Sung- Vreau...vreau să te rog ceva!
Su-Min- Spune-mi!

Mă privește speriată, mișcând ochii de colo, colo, am mers lângă ea și am îmbrățișat mormanul de emoție de lângă mine!

Su-Min- Sunt ce-a mai bună prietenă a ta Sung, spune-mi și te ajut cu orice!
Sung- Păi eu... vreau să vorbești cu Jungkook!

Inima a început să-mi bată la acest nume, înghit în sec și oftez, știam că e ceva de Taehyung deci îmi va fi oarecum ușor să o fac.

Su-Min- Despre?
Sung- Vreau să-l convingi să mă ia și pe mine cu ei!
Su-Min- Poftim? Și eu?
Sung- Te rog Su-Min, trebuie să mă asigur că Taehyung e în siguranță și tu îl ai pe Jack...te rog!

Oftez, știam că își face griji de siguranța lui Taehyung dar el e mafiot, totuși are experiență în așa ceva.

Su-Min- Bine Sung, voi vorbi cu Jungkook!
Sung- În seara asta!
Su-Min- În seara asta?
Sung- Peste două zile pleacă...te rog!
Su-Min- Bine,voi vorbi cu el...

══════◄••❀••►══════

Eram la etaj, restul fiind jos, ocupându-și timpul cu lucruri mărunte, eram în fața ușii camerei lui Jungkook de vreo 10 minute, nu știam dacă e bine ceea ce fac sau dacă nu e.
Îmi fac curaj ca într-un final să bat la ușă, am bătut, aștept dar nu îi aud glasul să răspundă deci mai ciocănesc o dată, de data aceasta se aude o voce groasă spunând ,,-Intră" deci deschid ușa încet pășind în cameră cu pași mărunți. Mă privește nedumerit, parcă puțin iritat de prezența mea.

Jungkook- Su-Min?
Su-Min- Vreau să vorbesc ceva cu tine!

Coboară din pat și se îndreaptă spre mine băgând ambele mâini în buzunare, se sprijină de perete și își arcuiește sprânceana.

Jungkook- Vrei să vorbești cu mine,de ce? Ai făcut dragoste cu Jack și ești gravidă?
Su-Min- Poftim? Ești deja nesimțit!

Spun și mă întorc vrând să plec dar aceasta își lasă mâna peste capul meu și închide ușa, mă întorc și îl privesc, eram atât de apropiați, puteam să-i simt respirația ușor mentolată!

Jungkook- Ce vrei?
Su-Min- Acum,nimic!

Spun și agit clanța ușii în încercarea de a o deschide, îi arunc o privire urâtă la care el mă privește serios!
Era complet de pe altă planetă, trăsăturile atât de perfecte dar tot atât de dureroase mintal,ne mai putând să le uiți...

Jungkook- Faci clanța aia să scârțâie în zadar, spune-mi, de ce ai venit?
Su-Min- Voiam să vorbesc ceva cu tine! Dar nu am cu cine văd.
Jungkook- Despre?
Su-Min- Ia-o și pe Sung cu tine în Turcia.

Își ridică sprâncenele, făcând o expresie mirată, începe să râdă zgomotos, plecând de lângă mine și așezându-se pe pat.

Jungkook- Ai venit degeaba!
Su-Min- Nu, nu am venit, pentru că o vei lua cu tine, cu voi de fapt.
Jungkook- Și cine a spus asta? Tu?

Spune și se ridică în picioare fiind în fața mea, îmi înclin capul într-o parte pentru a nu-i permite nici o atingere.
Înaintează către mine cu pașii mărunți, mă dau înapoi cât este de mult posibil până mă lipesc de perete,tresar și fără să vreau fac un pas în față la care Jungkook îmi prinde talia.

Su-Min- Nu am venit aici pentru asta Jungkook...

Spun cu o ușoară ezitare fiind conștientă că s-ar putea să mă facă să-mi pierd controlul iar.

Jungkook- Nu prea pare așa...
Su-Min- Vreau răspuns la întrebarea mea!
Jungkook- Și eu am vrut!

Spune șoptit la urechea mea, mă privește calm, având ochii plini,lumina slabă din cameră făcând totul mai sumbru!

Sper că va plăcut!💋