Cap 41

73 7 2
                                    

Su-Min*

Jack- Te iubesc Su-Min!

Privirea îmi rămâne blocată în ochii lui înlăcrimați, nu-mi pot crede urechilor ceea ce am auzit...

Su-Min- Jack...
Jack- Nu e nevoie să spui nimic. Te înțeleg, nu vrei să-i părăsești așa deodată... ia-ți timp să te gândești la asta, la ce vrei de fapt. Știu că ții la Jungkook, dar știu că și la mine ții, sau încerc să mă mint cu asta. Îți las timp să te gândești!
Su-Min- D-Dar...
Jack- Până la Crăciun. În prima zi de Crăciun, îmi vei spune pe cine alegi!
Su-Min- Și dacă nu va fi răspunsul preferat de tine?
Jack- Și dacă va fi? Nu te grăbi, gândește liber și limpede. Trebuie să plec, e târziu. Noapte bună draga mea!

Spune și îmi sărută fruntea, ochii îmi sunt înlăcrimați și bărbia îmi tremură. Urăsc să fiu pusă în situația asta, urăsc să știu că simt ceva pentru amândoi...

Îl urmăresc cu privirea până iese din aria mea vizuală, știu că era nervos, sper să conducă prudent. Îmi trag nasul și intru în casă, nu era agitație, ba chiar era liniște, cred că dorm toți

Oftez și urc la etaj, când vreau să deschid ușa dormitorului, ușa din dreapta mea se deschise arătându-și fața Sung. O privesc în ochii încercând să îmi ascund lacrimile dar vine în fața mea și îmi îmbrățișează corpul strâns la piept

Sung- Ești bine Su-Min? Ce ți-a spus Jack?
Su-Min- El...el vrea..
Sung- Haide liniștește-te Su-Min, sunt aici!

Îmi trag nasul și îmi șterg lacrimile proaspăt curse pe obraji, suspin adânc și îmi pun palmele pe față. Eram distrusă în momentul ăsta, tot ce simțeam era ură față de mine, cum am putut să fac asta?

Sung- Su-Min! Vorbim mâine despre asta, bine?
Su-Min- Bine... îți mulțumesc Sung!
Sung- Dar...ar trebui să te duci să-l vezi pe Jungkook. Sunt sigură că te așteaptă!
Su-Min- E târziu, probabil doarme...
Sung- Încercă!

Spune și mă mai strânge odată în brațe urmând să intre înapoi în dormitorul său unde probabil Taehyung doarme buștean. Sung are dreptate, trebuie să merg la el, să-i mulțumesc și probabil să-mi cer scuze

Eram în fața ușii dormitorul său, stăteam acolo de ceva timp încercând să-mi fac curaj să bocănesc. Într-un final îmi iau inima în dinți și o fac, bocănesc încet la ușă și aștept câteva secunde să-mi răspundă însă nimic

Deschid încet ușa și cu pași mărunți intru în cameră, luna plină de afară lumina perfect patul în care Jungkook stătea întins. Înghit în sec și mă apropii de el, mă uit atent la chipul său ușor palid cu trăsăturile perfect accentuate, ochii săi erau umflați și avea buzele uscate

Respira greu, puteai să-ți dai seama ușor că îl doare al dracului de tare rana aia. Oftez și simt o mică briză rece venind de undeva, mă uit înspre fereastă și era deschisă, îmi dau ochii peste cap nervoasă, de ce să lași fereastra deschisă în acest anotimp mai ales iarna?

O închid și mă asigur că e închisă bine, i-au pătură ce stătea întinsă pe fotoliu și mă apropii de patul lui Jungkook. Îl învelesc cu pătura pufoasă și mă asigur că orice parte din corpul său e învelită

Oftez și ies din dormitorul său încet lăsându-l să doarmă liniștit. Intru în al meu și mă întind pe pat, îmi strâng genunchii în brațe și las frâu liber lacrimilor să îmi păteze obrazul

          ══════◄••❀••►══════

Autor* Dimineață 09:00

Băieții erau la masă luând împreună Micul dejun, Jungkook era pus cu grijă pe un scaun mai moale, cumpărat special pentru el, nu-i convenea asta dar era pentru binele lui. Sung pregătea salata în bucătărie în timp ce Taehyung tăia castraveții încercând să-și ajute iubita

Su-Min abia ieșiseră din duș, nu avea chef de nimic dar nu putea să stea la nesfârșit în cameră plângând. Îmbrăcând ceva lejer, Su-Min coborâseră jos unde văzuseră pe câțiva la masă iar pe unii dintre ei încă așezând masa

Namjoon- Oh, bună dimineața Su-Min!
Su-Min- Bună dimineața băieții!

Zâmbind își ia un măr din coșul cu fructe însă Jin îl ia din mână și îl pune înapoi privind urât înspre fată

Jin- Eu pentru cine am făcut atâta mâncare?
Su-Min- Scuze Jin!

Su-Min*

Mă așez pe canapea și privirea îmi fuge la Jungkook care stătea plictisit pe scaunul său, zâmbesc când îl văd atât de supărat că nu poate merge, dacă putea, mă zăpăcea încă dis de dimineață și sinceră să fiu, mi-e dor de momentele alea

Privirea mea o întâlnește pe a lui iar inima îmi îngheață, îi zâmbesc slab dar el doar rămâne serios, de ce? Oare e supărat pe mine? Își mută privirea în telefon în timp ce ochii mei încă sunt pe el

Clipesc des pentru a mă liniști, nu vreau să plâng fix acum și aici. Oftez și merg în bucătărie, acolo era Sung gătind și Taehyung care se pare că e ajutor de bucătar

Sung- Oooo, bună dimineața somnorici!
Su-Min- Neața! Ce faceți bun?
Sung- Saltă verde pentru pretențiosul de Jungkook. Îi stă în gât omleta lui Jin!
Tae- Sau tartinele!
Su-Min- Sau alte zece aperitive!

Râdem în cor și decid să o ajut și eu curățând ceapa. Tocând și ceapa, Sung amestecă salata și o duce în living pentru a lua cu toți masa. Eram la masă și toți vorbeam despre anumita vacanță de Crăciun

Namjoon- Am rezolvat cu plecarea în Turcia, oameni noștri se vor ocupa de marfa lui Yakky!
Jin- Putem alege liniștiți o destinație pentru vacanță!
Jimin- Uuu, ce ziceți ce Miami?
J-hope- Nu mă, mai bine Dubai!
Suga- Eh, nu sună bine pentru o vacanță de Crăciun.
Namjoon- Trebuie să ne hotărâm, mai avem doar 2 săptămâni până atunci!
Jin- Fetele? Ce ziceți?
Sung- Eu zic, că dacă tot e tematică de Crăciun, să facem ceva de Crăciun,nu?
Tae- Da, sunt de acord!
Jungkook- Mergeți fără mine!
Jin- Ce tot spui Jungkook?

Mai aveam puțin și îmi rămânea mâncarea în gât, cum adică să mergem fără el?

Sper să vă placă!💋

Sper să vă placă!💋

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Still with youUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum