Still with you

Cap 28

Ochii îmi erau umezi, corpul îmi tremura,nu știu dacă de la frig sau de la toate emoțiile pe care Jungkook mi le-a stârnit, îmi las capul în jos și îmi scufund fața în palme, Jungkook observă suspinele mele și mă întoarce cu fața la el, îmi îndepărtează palmele și mă privește calm.

Jungkook- Nu plânge, Su-Min.

Îmi șterge lacrima cu degetul mare apoi îmi mângâie obrazul fierbinte, îl privesc, atât pot face pentru a nu înnebuni.

Su-Min- Nu vezi? Totul devine mai greu pe zi ce trece,iar noi...noi suntem atât de păcătoși...
Jungkook- Cu ce suntem păcătoși Su-Min?
Su-Min- Prin tot ce facem, mințim și suntem neinteresanți de tot ce e in jurul nostru...
Jungkook- Su-Min...

Îmi rostește iar numele cu vocea aia caldă și joasă, pielea mi-e de găină și inima îmi bate de zici că vrea să o ia pe pustii. Se apropie de mine încet până mă lipește de perete, vântul ce venea de la fereastra deschisă îi clătină ușor părul mătăsos, ochii aia negri și buzele rozalii mă făceau să ard..

Jungkook- Aș putea spune că aș avea un singur păcat..
Su-Min- Acela este?
Jungkook- Singurul meu păcat,sunt buzele tale Su-Min!

Îmi întorc privirea și merg lângă pat, mă așez pe pat și mă învelesc, mă întorc pe o parte și lacrimile îmi umezesc obrajii.

Jungkook- Vei trata asta mereu așa?
Su-Min- Pleacă te rog..
Jungkook- Su-Min spune-mi,vom fi vreodată mai mult decât o aventură?

Nu puteam să spun absolut nimic,aveam un nod în gât și nu puteam nici să respir...

Jungkook- Deci să înțeleg că eu pentru tine însemn doar o aventură?
Su-Min- Tot ce a fost...s-a terminat...
Jungkook- Nu.
Su-Min- Tu înțelegi că nu mai vreau nimic...nu mai vreau.
Jungkook- Din vina lui,nu?
Su-Min- Nu are nicio treabă Jack cu asta,pur și simplu greșim.
Jungkook- Greșim? Cu ce greșesc? Că umblu după tine ca un nebun și tu te dezlănțui la alți bărbați?

Mă ridic în fund și îl privesc, mă dau jos din pat și îi deschid ușa făcând-ui semn să iasă afară!

Jungkook- Nu.
Su-Min- Ieși afară!
Jungkook- De ce? Că am dreptate,este?
Su-Min- Nu ai nicio dreptate, ieși afară din camera mea și lasă-mă în pace!

Mâinile îmi tremurau, nervii pe care îi aveam în mine nu pot să-i descriu,de ce îl bagă pe Jack în toate discuțiile astea? Mereu cade el de vină pentru toate,dar ceea ce nu înțeleg eu e că...dacă nu vreau nimic cu el,de ce simt că ard când aud numele altei femei în discuție?

Su-Min- E târziu,sunt obosită, pleacă Jungkook!
Jungkook- Spune-mi!
Su-Min- Nu am ce să-ți spun,te rog să pleci!

Nu a mai spus nimic,a plecat lăsând în urma lui o liniște teribilă de grea, mi-am șters lacrimile și m-am pus înapoi în pat plângând am adormit...

          ══════◄••❀••►══════

Un zgomot puternic ma făcut să deschid ochii speriată,08:00, mă frec la ochii și mă dau jos din pat și ies din cameră coborând să văd ce sa auzit!
Ajungând în living îl văd pe Jin care stă cu paleta în mână lipit de perete, Namjoon monta un dulap și Jimin își bea cafeaua liniștit.

Jimin- Oh, neața Su-Min!
Su-Min- Ce Dumnezeu faceți aici? Ce-a fost cu zgomotul ăla?
Jin- Namjoon habar n-are să monteze un dulap.
Namjoon- Te invit să o faci tu atunci!
Jimin- V-am spus să așteptați să se trezească Jungkook!

Mă întorc mofturoasă și urc scările sus în dormitor, Sung iese și ea mofturoasă cu părul deranjat și se uită confuză la mine.

Sung- Ce fac ăia acolo?
Su-Min- Montează Namjoon un dulap!
Sung- E clar!

Spune și intrăm fiecare în camerele lor, mă pun în pat și adorm înapoi Imediat.

Bună dragelor, îmi pare extrem de rău că v-am făcut să așteptați atât de mult acest capitol,am fost și sunt extrem de răcită, m-am simțit oribil zilele acestea dar azi m-am simțit cu mult mai bine așa că am profitat și am scris și acest capitol!!
Sper să vă placă, puteți lăsa în comentarii părerea voastră și un vot!!
Pupici și noapte bună!❤️❤️