1- PROLOG

1K 79 9
                                    

Îmi aranjez pentru ultima oară zulufii blonzi ai perucii sub basmaua roșie pe care o port, și mă întorc spre Scott.

- Cum arăt?

Însoțitorul meu dă din cap ușor sceptic.

- Puțin cam rafinată pentru o hangiță, dar ne descurcăm cu ce avem. Încearcă să nu mai pășești de parcă ai fi la paradă.

Îmi dau ochii peste cap, lăsându-mi umerii să cadă ușor.

- E mai bine așa?

- Încă ești prea rafinată.

- Și ce vrei să fac, dacă așa m-am născut?!

- Și frumoasă, și modestă! se minunează Scott ironic. Lasă! Oamenii dinăuntru vor fi prea amețiți ca să observe. Ai grijă doar să nu te dai de gol, Zara!

Dau din cap ca un copil ascultător ce sunt.

Misiunea asta e importantă pentru Dante, deci e importantă și pentru mine. Scott se apropie de aflarea adevărului legat de otrăvirea prințesei maleze, iar eu vreau să-i ofer orice ajutor posibil înainte să plec spre Kadara.

De altfel, treaba mea e ușoară: trebuie să-mi joc rolul de hangiță, la taverna unde lucrează Lena, în timp ce aștept ca Scott să-mi indice omul pe care trebuie să-l spionez.

- Nu uita, s-ar putea să dureze până apare, deci fii atentă! O să mă lovesc de el accidental, ca să ți-l semnalez, după care tu trebuie să tragi cu urechea la discuțiile pe care le are.

- Mi-ai mai spus de zece ori! îi amintesc exasperată. Știu ce trebuie să fac!

O iau înainte prin curtea neluminată, lăsându-l la grajduri cu caii noștri.

Din fericire pentru mine Calul sur nu e genul de loc unde cineva m-ar putea recunoaște. Niciun cunoscut de-al meu n-ar pune piciorul în cocioaba asta slinoasă, dar chiar și așa, mi-am luat măsuri de precauție: perucă blondă, basma roșie, o cicatrice falsă în bărbie.

Intru prin spate, pe ușa servitorilor, și o găsesc pe Lena împărțind cu dărnicie zâmbete și halbe cu bere bărbaților de la mese.

- O, ai ajuns, June dragă! mă strigă veselă. Păzește acolo tejgheaua până mă întorc!

Și țâșnește afară pe cealaltă ușă, lăsându-mă singură după tejghea, lângă butoaiele cu bere.

Oftez, legându-mi un șorț curat peste rochia simplă din batist maro. Se pare că a început oficial tura mea.

Putea fi mai rău, mă încurajez singură. Putea să mă ducă într-un local scump, cu bărbați ca lumea, și atunci se ducea pe copcă toată misiunea.

Dar Scott mă cunoaște prea bine ca să-și asume asemenea riscuri, mai ales acum, când abstinența începe să mi se pară insuportabilă. Deci, sunt aici, într-un loc mizerabil unde niciun bărbat nu-mi stârnește interesul.

Din fericire mușterii par adânciți în jocurile lor de zaruri, și au halbele proaspăt umplute, și îmi pot permite câteva momente de relaxare.

Îmi trag un scăunel lângă tejghea, căutând o carafă curată în care să-mi fac un amestec de băuturi. Lena are o bere rezonabilă, dar nu e genul meu de băutură.

Și știu sigur că sub tejghea e dulăpiorul ei prețios cu vinuri bune, rom fin și siropuri delicioase.

Îmi torn mai întâi un deget de sirop de zahăr, și pun câteva frunzulițe din menta care crește într-un ulcior la capătul tejghelei. Sper că Lena are pe aici lămâi sau portocale, o să mă uit imediat...

PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3Where stories live. Discover now