PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3

Capitolul 3

Îmi lipesc fruntea de fereastra rece a trăsurii, urmărind cu groază profilul amenințător al munților de dincolo de pădure.

Zăpadă.

La noi abia s-a terminat vara, și kadarenii au deja zăpadă pe munți.

Gem zgomotos, învelindu-mi mai bine picioarele cu pledul colorat pe care am avut inspirația să-l pun în trăsură.

- Te rog du-mă înapoi!!

Unchiul Theo deschide leneș un ochi, zâmbind cu jumătate de gură.

- E prea târziu acum! Jacks știe deja că venim. Într-o jumătate de oră suntem la Curte.

- O, zeilor!

Mă las pe umărul lui, cerșind puțină căldură.

- E atât de frig în regatul ăsta!!

- Au și zone mai calde, dar Curtea Regală e chiar la poalele munților.

- Bine-nțeles!

- Pe partea cealaltă e Kazdin, continuă el visător. Ar trebui să vizităm tabăra într-una din zile!

- Vezi să nu! Poți să mergi singur dacă vrei.

- Ar trebui să vii! Kadarenilor le plac femeile luptătoare.

- Pfui, ce m-ați nimerit!

Și eu nu sunt în stare nici măcar să omor o muscă. Mă potrivesc mănușă, ce să mai vorbim!

Mă foiesc pe banchetă, încercând să caut o poziție mai puțin dureroasă.

- Măcar de-am ajunge odată. Simt că mi s-a făcut fundul pătrat!

- Urăsc să dezamăgesc o femeie, dar ai avut fundul pătrat dintotdeauna.

- Vai, mulțumesc! Chiar știi cum să impresionezi o femeie, unchiule!

- Nu despre mine e vorba, îmi amintește el rânjind. E vorba despre cum să impresionezi tu.

- Scott și Tereus sunt foarte siguri că simpla mea figură face o mare impresie.

- Da, până când începi să vorbești. Gura ta mare anulează dulceața feței.

- Crezi că am o față dulce?

- Cred că ai o gură prea mare, iar kadarenii nu apreciază asta.

- Scott spune că noua generație s-a modernizat.

- Lasă-l pe Scott! Eu am petrecut trei ani în Kadara, nu el.

- Acum cincisprezece ani! îi reamintesc. Asta a fost acum cincisprezece ani!

El ridică din umeri.

- N-are importanță! Adu-ți doar aminte să nu spui tot ce gândești.

- Niciodată nu spun tot ce gândesc, îl asigur amuzată.

- Ține cont că Jacks preferă femeile blânde.

- Nu l-ai mai văzut pe scumpul tău Jacks de un deceniu! Informațiile tale nu mai sunt actuale.

- Zara, am dormit cu băieții ăia în cameră trei ani de zile. Crede-mă, le știu gusturile mai bine decât le știu pe ale mele.

- Bine, bine!

Îmi schimb poziția, ca să pot privi pe fereastră.

A început să fulguie ușor, spre marea mea disperare.

- Văd zidurile! îl anunț agitată. Văd zidurile castelului!

Unchiul Theo se apleacă peste umărul meu, scrutând zarea cu un zâmbet visător.