Capitolul 17

502 82 10
                                    

Dorm cufundată în ceva cald și moale, care miroase a zăpadă și a fum.

Aud ca prin vis pocnetul lemnelor care ard și scârțâitul ușii. Peretele moale de lângă mine se clatină.

- Șșșșș....

Deschid ochii amețită.

E încă întuneric afară, dar cineva tocmai aruncă crengi noi peste jarul din mijlocul kalei, luminând încăperea.

Îmi dau seama că trebuie să fie Khalid numai după faptul că lupoaica cea călduță tocmai m-a lăsat baltă și îi dă târcoale curioasă.

Iske s-a ținut după mine toată seara, provocându-mi palpitații ori de câte ori mă întorceam și dădeam cu ochii de colții ei albi.

În mod surprinzător nu m-a omorât încă.

Poate își dă și ea seama că n-ar avea ce mânca de pe mine. Aș vrea să i-o sugerez pe Val, care ar constitui o masă copioasă.

Mă ridic într-un cot încă adormită.

- Ai nevoie... ăă, de ajutor?

Khalid se întoarce spre mine tresărind.

- Nu, șoptește răgușit. Culcă-te la loc.

Bine.

Mă las înapoi pe patul improvizat, închizând ochii. Aș vrea să adorm, dar în aud umblând, ieșind, intrând, și mă mir că nu se trezește nimeni de la atâta zgomot.

Îl privesc printre gene aducând o căldărușă cu zăpadă proaspătă de afară, pe care o pune la topit lângă foc.

Grozav.

Trăiesc numai senzații noi de ieri: dormitul pe blănuri de animale, compania unei lupoaice, și acum, realizarea toaletei cu zăpadă topită.
Tot ce-mi doream de la viață.

Khalid se mișcă în liniște pe lângă noi, scoțând din sacul lui Emett o pâine mare și o cutie de tablă.

Bănuiesc că vrea s-o facă pe eroul din nou și să pregătească el totul. Așa că mă ridic de pe patul improvizat, hotărâtă să nu mai fiu o inutilă.

- Fac eu sandvișurile! îi spun somnoroasă. Trebuie numai să mă trezesc puțin.

Îmi scot ceșcuța din valiză și o umplu cu zăpadă topită, iar Khalid începe să zâmbească involuntar.

- Ce-i? întreb agasată.

- Nimic.

Își face de lucru pe la dulapul de lemn, scoțând o bucată de șuncă afumată.

- Am spus că fac eu sandvișurile!

- Ești sigură că te pricepi la asta?

- Da, domnule General, cred că pot și eu să tai niște felii de pâine și să pun șuncă deasupra!!

Emett se foiește pe jos, deschizând ochii.

- Porumbeii se ceartă din nou! anunță el, pe nimeni în special.

Khalid se întoarce spre el.

- Dacă ești treaz ridică- te și fă ceva util!

- Nu sunt treaz! Vorbeam prin somn. Scuze.

Se întoarce pe cealaltă parte și se învelește bine, începând imediat să sforăie.

Încep să feliez șunca afumată cu o furie care o surprinde chiar și pe Iske, pentru că se trage înapoi.

PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3Where stories live. Discover now