PRINȚESA STRĂINĂ. Cronicile Pierduților Vol. 3

Capitolul 35

- Aveți nevoie de ajutor?

- Du-te sus în clipa asta!! Avem totul sub control. Bess, te rog!

- Val, lasă-mă să...

- Du-te și stai cu fetele! N-ai ce să faci aici. Nu-i așa, Zara?

Dau din cap cu promptitudine.

- Exact! Am terminat deja toate treburile. Du-te și stai cu fetele, Bess!

Bess oftează, târându-și pașii înapoi pe scări. Se vede că e încă slăbită, în ciuda insistențelor de a ajuta. Îi lăcrimează ochii încontinuu și tușește tot la câteva cuvinte.

Chiar ne-ar fi mai utilă dacă ar dormi sau le-ar supraveghea pe gemene.

- Merg să clătesc hainele! îi spun lui Val, care a terminat cu spălatul farfuriilor și curăță cartofii pentru masa de seară.

- Îl trimit pe Emett la piață azi. Gândește-te la ce ai nevoie!

Când ies afară Iske vine iar pe lângă picioarele mele, schelăind trist.

- Nu încă, Iske. Nu și-a revenit, dar merge spre bine. De ieri nu mai face febră.

A fost probabil prima noapte în care nu l-am mai simțit arzând ca un cuptor, și în care i-am auzit răsuflarea regulată.

Chiar sper că urmează să-și revină. El și fetele sunt singurii atât de afectați de gripă. Bess își revine repede, iar Arthur DeSilva se consideră deja vindecat.

Îmi încep munca aproape mecanic: iau apă de la cișmea, înmoi hainele cu sodă, după care le frec separat cu săpun, le storc, le clătesc.

E o activitate de jumătate de zi, care se termină întotdeauna cu monturi sângerânde și cu dureri de spate. Nu mă plâng, pentru că și restul muncesc la fel de greu: Valerie nu mai iese din bucătărie, Emett întreține focurile, aduce apă, curăță curtea. Într-un cuvânt, rezistăm.

- Zara, îți trebuie ceva de la piață? mă strigă Emett, ieșind cu fața acoperită de mască.

Îi fac semn să se apropie.

- Doi săculeți de sodă. O alifie pentru mâini. Esență de pin. O pungă de cafea. O pereche de mănuși subțiri.

Emett notează totul pe o foaie care pare plină de cerințe. Bănuiesc că se va întoarce abia diseară la câte are de rezolvat.

- Notat. Altceva?

- Deocamdată asta-i tot.

Mă întorc la frecatul hainelor, punând cămășile lui Khalid separat. Bess insistă să le clătesc pe toate la un loc, dar nu mă lasă inima s-o fac. Acum știu secretul mirosului lui- esența de muguri de pin- și le clătesc întotdeauna separat de hainele în care pun esență de lavandă.

- Atunci, dacă nu mai aveți nimic de luat...

Lătratul înnebunit al lui Iske îl întrerupe pe Emett.

- Ce-ai, fato?! Ce s-a-ntâmplat?

Iske începe să fugă prin curte, cuprinsă de agitație.

- Vine cineva! îi spun lui Emett. Cineva cunoscut.

Fața lui se luminează brusc.

- Ce-i azi? Sâmbătă? Trebuie să ajungă Jackson!

Nu termină bine de spus, și portița se deschide scârțâind, iar lupoaica se năpustește la picioarele bărbatului care intră cu fața acoperită.

Știu că e Jacks chiar dacă îi văd numai ochii.

Las repede hainele ude și mă șterg de pantaloni, ieșind în întâmpinarea lui împreună cu Emett.