LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 15

- Căldura. După găsirea unei surse de apă, asigurarea căldurii e esențială pentru supraviețuire, în special noaptea sau în sezon rece. Ca să supraviețuiești trebuie să menții temperatura corpului cât de cât constantă. Harrison! Să zicem că te pierzi prin munți iarna. Cum faci rost de căldură?

- Aprind un foc.

- Cu ce?

- Cu... chibrituri.

- Obișnuiești să umbli cu chibrituri la tine?

Harrison zâmbește vinovat.

- Nu. Păi, fără foc atunci. Aș căuta un adăpost, o scorbură, o stâncă. În cel mai rău caz m-aș acoperi cu frunze, nu știu...

Ildris își freacă bărbia gânditor.

- Nu-i o idee rea. Lacoste! Tu cum te-ai încălzi dacă ai rămâne blocat în munți?

Lacoste își drege glasul rânjind.

- Singur? Sau mai am voie să fiu cu cineva?

- Irelevant. Să zicem că ești cu Zanizzi.

- Da. Preferam să fiu cu Abberney, dar merge și așa. L-aș dezbrăca pe domnul Zanizzi la pielea goală și aș...

Izbucnim în râs, acoperind complet explicația lui Lacoste.

Până și Ildris își pierde aerul rece.

- Nu râdeți, nătărăilor! Lacoste are un punct de vedere. Contactul piele pe piele menține căldura în ambele corpuri.

- Zău, domnule Instructor, mă faceți să mă gândesc la lucruri necurate! spune Abberney.

- Exact! plusează Jilian râzând. M-aș gândi la... hm, Lucruri necurate și m-aș încălzi.

Boggins zâmbește cu jumătate de gură.

- Nu cred că te-ar ajuta pe termen lung. Nu te poți gândi încontinuu la...

- Eu pot! intervine Harrison.

- O să exersez din timp! glumește Lacoste.

Ildris lovește ușor cu bățul în podea.

- N-am înțeles, discutăm despre supraviețuire sau despre problemele voastre sexuale?

- Nu putem discuta despre amândouă?

- Nu! Terminați cu hlizeala până nu vă pleznesc. Să revenim la căldură. Cum aprinzi un foc fără chibrituri, Zanizzi?

- Cu... petrol?

- Cu petrol! repetă Ildris ironic. Bravo, Zanizzi, arată cât ești de bleg. Nu ai chibrituri, dar ai petrol. Ce faci cu petrolul, mai exact?

Zanizzi zâmbește strâmb.

- Nu știu.

- Nu, bine-nțeles că nu!

Stau și mă întreb dacă Ildris pur și simplu s-a născut iritat, pentru că asta e expresia lui favorită. Nu că i-ar sta rău... dar, zei, aș vrea să-l mai văd din când în când și zâmbind.

- Cremene și amnar, spune Ildris oftând. Lucruri de care n-ați auzit, evident. Copiii din ziua de azi sunt un dezastru.

Îmi ascund zâmbetul în dosul palmei.
Ildris are doar douăzeci și opt de ani. Nu înțeleg de ce se consideră bătrân, dar în fine.

- Nu zău, spune Aldrich brusc, și chiar crezi că s-ar întâmpla să avem un amnar la noi dacă n-avem chibrituri?

Ildris îi aruncă o privire urâtă, iar mie îmi vine să rânjesc.