LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Epilog

- Cum e viața cu opt copii, Jacks?

- Minunată. Cu primii patru e mai greu, pe restul nici nu-i bagi de seamă. Te pomenești doar cu o figură în plus printre celelalte mutre...

- Val e o eroină! decretează "unchiul Emett". După ce că te suportă de atâția ani, mai trebuie să-ți suporte și copiile în miniatură!

Regele ridică din umeri rânjind.

- Cei mai mulți seamănă cu ea.

- Norocul lor! Dacă semănau cu tine era jale... uite numai la Ivy cât de perfectă a ieșit!

- Unchiule Khal! protestează Ivy roșind. Nu-i adevărat! Și cei care seamănă cu tata sunt foarte drăguți!

- Drăguți! repetă Generalul dezgustat. Ivy, înțeleg că ții la el, dar uită-te cât de groaznic arată!

Doamna DeSilva oftează împreunându-și mâinile pe burta imensă.

- Khal, realizezi că sunteți tripleți, nu-i așa? Arătați absolut la fel, ceea ce înseamnă că și tu arăți groaznic... și Aldrich, care seamănă pe tine.

- Pe mine nu mă băgați în asta! intervine Aldrich rânjind. Eu arăt bine, așa i-a spus Poppy bunicului!

Ava apare din bucătărie cu două tăvi pe care sunt o mulțime de cești cu ciocolată caldă.

- Vrea cineva de băut?

- Mulțumim, Ava!

Regele Jackson își drege vocea deasupra ceștii, punându-mă în alertă. Ah, semnul! Semnul! Ăsta era semnul...

Mă aplec spre tata serioasă.

- Deci, tată, mă gândeam să merg astăzi cu Aldrich la piață și să...

- Numai tu cu Aldich?! mă întrerupe tata sec.

- Mda.

- Poppy, de câte ori să-ți mai spun că ești pe numele meu și trebuie să asculți de mine?

Aldrich mă privește confuz, și aproape pot citi întrebarea în ochii lui nevinovați: când am vorbit noi să mergem la piață?

- De fapt, intervine Alteța Sa, am niște planuri cu voi. Toți ăștia din Kazdin- Ava, Viktor, Ivy, Aldrich și Poppy... vreau să vă luați uniformele și să veniți cu mine. O să vă testez abilitățile militare.

- Poftim? întreabă Viktor surprins. Trebuia să fim anunțați dinainte! Nu sunt în formă...

- Nu mă interesează! Mergeți și luați-vă uniformele. Ne vedem în curte în douăzeci de minute. Executarea!

Ava și Viktor sunt primii care țâșnesc pe ușă afară, deoarece ei dorm la cealaltă casă, și trebuie să alerge tot drumul ca să ajungă la timp.

- Păi, eu voiam să repar ceva la gard, spune Aldrich oftând. Dar dacă vrei să ne testezi, ce să zic?

- Îmbracă-te impecabil! îi poruncește regele. Ești lider de detașament, nu cumva să apari șifonat sau mai știu eu cum!

O iau pe scări spre dormitoare, cu Aldrich pe urmele mele.

- De ce zâmbești așa? mă întreabă suspicios.

- Cine, eu? Viața e frumoasă, Aldrich. De ce să nu zâmbesc?

El ridică din sprâncene a bănuială.

- Toți aveți un aer dubios azi. În fine...

Intru în cameră aproape râzând. Da, presupun că unii dintre noi avem un aer dubios... pentru că urmează să facem ceva dubios.