LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 17

- Să zicem că îți cade un lemn pe picior și îți provoacă o rană deschisă. Nu e nimeni în jur să te ajute. Ce faci, Abberney?

O simt pe Abby scuturându-se lângă mine.

- Chiar e nevoie la prima oră să-mi imaginez că rămân fără picior, domnule Instructor?

- Da.

- Păi, cred că aș... mi-aș face un bandaj în primul rând.

- Greșit.

Abberney oftează.

- Minunat.

- Ce faci mai întâi cu rana, Harrison?

- O curăț.

- Exact! O cureți cu apă curată sau cu alcool, scoți corpii străini dacă sunt. Abia apoi faci un bandaj, Abberney. Acum, o altă întrebare: cum oprești sângerarea dacă bandajul nu funcționează? Să zicem că ai o hemoragie puternică și pierzi tot mai mult sânge.

- Numai la lucruri frumoase ne gândim astăzi, murmură Boggins cam palid.

Zanizzi ridică două degete.

- Leg un garou, domnule Instructor.

- A! spune Ildris. Legi un garou! Poftim, ține cureaua mea. Ești lovit la genunchi, da? Unde legi garoul?

- Aici.

- Aici, sub rană?! Bravo, deșteptule! Leagă sub rană și lasă sângele să curgă în continuare!

E rândul meu să ridic degetele. E simplu. Știu de la tata cum se leagă un garou.

- Îl legi deasupra, explic satisfăcută. Pentru că legătura pune presiune pe vasele de sânge și le comprimă, astfel încât circulația se oprește. Dar nu poate fi ținut mai mult de o oră, pentru că restul corpului are nevoie de oxigenare. Altfel piciorul se înegrește și probabil va trebui tăiat.

- Îîîîhhh! izbucnește Abberney. Gata. Mi-a trecut pofta de mâncare pe ziua de azi.

- Așteaptă puțin! Partea frumoasă nici n-a venit încă.

Zâmbetul lui Ildris îmi dă fiori de groază. L-a mai avut și când ne-a pus pentru prima dată să trecem prin țarc.

Vreau să vă spun că acest bărbat este bolnav la cap. Da, arată bine, e inteligent, nimic de zis... dar are ceva la cap. Deja mă gândesc serios să părăsesc Egarthia pe când o să ajungă el rege.

- Așa. Ne împărțim pe perechi, ca de-obicei, continuă vesel. Acolo unde avem fată și băiat vom lăsa băieții primii de data asta.

Își scoate din buzunar briceagul ascuțit care se deschide cu un pocnet.
Boggins se trage înapoi palid.

- Ăă, domnule Instructor, ce vreți să faceți cu ăla?

- O să afli imediat, pentru că ești primul. Poftește în față, Boggins.

- Domnule Instructor! repetă Boggins îngrozit.

- Aveți zece minute la dispoziție să opriți sângerarea colegului de echipă, continuă el netulburat. Vă descurcați cu ce găsiți în natură. Să nu văd vreun pansament că vă omor!

Mă holbez la el șocată.

- Doar nu vorbești serios!

- Boggins, ai de gând să te apropii?

Ne uităm cu toții îngroziți la Ildris, care se mișcă brusc, înfigând briceagul în pulpa lui Boggs. Se aude un urlet, și nu știu dacă e a lui Abby sau a lui Boggins sau dacă au țipat amândoi.