LUPII DE NOAPTE. Cronicile Taberei Kazdin, vol. 1

Capitolul 27

- Deșteptarea! DEȘTEPTAREA!!

Nu știu cum e să fii mahmur, dar îmi închipui că seamănă foarte mult cu starea noastră din dimineața asta. Prima zi de după vacanță e groaznică.

Sar din pat izbindu-mă din nou de tavan  (ah, cât urăsc asta!!) și încep să mă îmbrac frenetic, cu ochii încă cârpiți de somn.

- Neața! îmi strigă Abby adormită. Ai fost la Festival? Ți-a plăcut? Eu n-am putut să vin pentru că am făcut pojar! Îți vine să crezi?! Groaznic!

Mă repezesc la lavoar ca să mă spăl pe față și să-mi reîmprospătez împletitura.

- Am fost! În prima săptămână mai mult, în a doua doar câteva zile, pentru că Ildris a răcit și se comporta ca un copil mic.

Abberney cască ochii mari în timp ce ne încolonăm în formație pe coridor.

- Ai stat cu domnul Instructor?!

- Da. Vorbește mai încet! Ceilalți nu trebuie să știe...

Ea rânjește încântată.

- Și? E la fel de sexy pe cum pare?

- Îhî. M-ar omorî dacă ar știi că am zis asta.

Ieșim în gerul groaznic la pas alert, și urcăm Platoul din două salturi.
Din partea cealaltă cineva în uniformă cenușie îmi face cu mâna, și parcă simt un pietroi căzându-mi în stomac. Alex.

Trebuie să mă despart de Alex și eu sunt groaznică la lucruri de genul ăsta. N-am niciun fel de experiență și ceva-mi spune că nu va fi atât de ușor pe cât sper.

- Hai, hai, mai repede! Mișcă-ți ciolanele, Grimaldi! se răstește Ildris la mine, gesticulând cu bățul enervat.

Mda.

În caz că era cineva curios, prietenia dintre mine și Ildris s-a evaporat ca un abur în secunda în care am pus piciorul pe pod. Ne-am întors din nou la binecunoscuta proastă- dispoziție de dimineață.

- Boggins, te miști ca o țestoasă! Cară-te în formație odată!!

Mă strecor la loc în liniște, încercând să evit orice contact vizual cu băiatul din dreapta mea, care miroase atât de proaspăt a pin.

Simt o vibrație ciudată în stomac când mă gândesc la cuvintele lui Ildris. Dacă are dreptate, după ce mă despart de Alex...

- Așa. Începem astăzi Stagiul Patru. Își mai amintește cineva ce facem la Stagiul Patru?

Lacoste ridică două degete.

- Rezistență.

Ildris pare brusc ceva mai vesel.

- Rezistență, molâilor! Să vă învăț rezistență, că sunteți ca niște pui de găină leșinați de foame!

- Hai, dom'le, am dat-o cu metafore de dimineață! murmură cineva în capătul rândului.

- A, domnul Zanizzi se simte spiritual! Nu-i nimic, va avea ocazia să ne arate primul ce poate. Poftiți la Lacuri, lupișorilor. Înainte, marș!

O luăm spre Lacuri în pas de paradă.

Nu înțeleg ce căutăm acolo, din moment ce lacurile sunt înghețate. Lacurile sunt elementul Vulturilor, așa cum adăposturile lupilor sunt ale Detașamentului Cinci. E ciudat că Ildris a decis să începem lecția de-acolo.

Mă împiedic de o rădăcină, și sunt gata să mă prăbușesc peste Aldrich, care mă prinde brusc de braț, trăgându-mă înapoi pe picioare.

- Ești bine, Grimaldi? Ți s-au muiat picioarele? mă întreabă din mers. Ai emoții când mă vezi?