Cădere Liberă

Capitolul 9

Întuneric. Asta e tot ce observ în jurul meu atunci când deschid amețită ochii. Îmi duc cu o mişcare lentă mâna la cap, gemând din cauza durerii. Ce Dumnezeu am pățit? Starea de disconfort pe care o simțeam în unele zone mi se părea ciudată. Inspir aer adânc în piept şi încerc să-mi amintesc ce am făcut înainte să adorm, dar tot ce îmi vine în cap e cina luată cu Alexander şi acel sărut. Oh, Doamne! Ce am făcut? Îmi duc mâna la gură, aproape țipând de surprindere. Eu nu am putut face nimic asemănător, cu siguranță nu.

Aud un zgomot înfundat dinspre balcon, aşa că ridic privirea, văzând o umbră aproape de margina patului. Înghit în sec şi parcă încetez să mai respir, în timp ce zeci de gânduri îmi treceau prin cap, dar niciunul nu-mi oferea răspunsul la întrebarea "Ce s-a întâmplat?" . Lampa de pe cealaltă noptieră se aprinde brusc, lăsând o lumină difuză în cameră.

- Pari speriată, Faith, spune Alexander, în timp ce fuma liniştit în cadrul uşii ce ducea spre balcon. Nici măcar nu observasem că în cameră miroase vag a ţigară.

Fără să îmi dau seama, câteva lacrimi îmi părăsesc ochii, prelingându-se pe obraji. Eu nu am făcut nimic de genul, sunt sigură de asta. Nu aş fi putut face nimic cu Alexander.

- Oh, haide! Nu plânge, spune şi se apropie de pat.

- Ce s-a întâmplat? întreb eu.

- Credeam că am fost destul de bun încât să te fac să nu uiţi asta, iubito.

Rânjeşte şi se aşează pe pat. Cum aş fi putut să fac asta cu el dacă nici măcar nu-mi amintesc? Îmi muşc buza pentru a nu începe să plâng acum. Nu vreau să par atât de slabă în faţa lui. Nu îmi vine să cred ce fel de om este Alexander.

- Ce mi-ai făcut? îl întreb nervoasă.

Eram ameţită şi nu îmi aminteam absolut nimic. Cu siguranţă nu am fost prea lucidă în cazul în care aş fi făcut ceva. Alexander zâmbeşte răutăcios şi îşi aşează palma pe piciorul meu, peste cearşaful ce-mi acoperea corpul. Mă trag brusc, făcându-l să râdă.

- Mă bucur că în sfârşit ţi-ai dat seama ce intenţii am.

- Eşti un...

- Insultele nu folosesc la nimic, mă întrerupe el pe un ton indiferent. Tot te-am futut. Şi ţi-a plăcut.

La auzul cuvintelor sale încep să plâng, trăgându-mă cât mai departe de el. Nici măcar nu conştientizam ce fac în momentul în care mi-am pierdut virginitatea. Şi cu cine? Cu un idiot care s-a dat drept iubitul mamei doar pentru că voia să mi-o tragă? Ignor râsul nervos al lui Alexander şi mă ridic din pat, încă ţinând cearşaful în jurul corpului.

- Eşti un idiot! Cum mi-ai putut face asta? ţip spre el, dar nu are nicio reacţie.

Se ridică din pat şi se îndreaptă lent spre uşă. Înainte să iasă se întoarce spre mine, privindu-mă amuzat.

- Asta rămâne între noi, iubito. Altfel mă voi asigura că totul iese în favoarea mea.

Izbucnesc mai tare în plâns atunci când el părăseşte camera. Nu mi-am imaginat niciodată că prima dată va fi aşa. Poate nu sunt eu o fire prea romantică, dar ăsta s-ar putea considera viol, având în vedere că niciodată nu mi-a trecut prin cap că eu aş putea face aşa ceva. Dar dacă minte? Înghit în sec şi îmi ridic privirea spre pat. Pata de sânge de pe lenjeria albă cu siguranţă îmi dovedea altceva. Chiar o făcuse...