Eşti fenomenală! (Finalizată)

2

Fetele s-au intrecut pe ele, trebuie sa recunosc. Nu doar ca arăt extraordinar, dar in spatele acestui machiaj, am ramas tot eu. Ochii imi sunt conturati frumos si discret, cu o linie de tus negru, genele ondulate si rimelate imi imbraca privirea, la fel cum zapada îmbracă crengile copacilor in miezul iernii, iar buzele sunt rujate intr-o nuanță trandafirie care contrastează puternic cu tenul meu măsliniu.

-Vai, Silvia arat minunat! Multumesc, ii strig ridicandu-ma de pe scaun si aruncandu-ma in bratele ei.

-Sa dea dracu sa plangi, ca te tund! Nu mai avem timp sa o luam de la început!

-Nu am de gand sa plang, sunt doar foarte incantata de rezultat, ii raspund suprimandu-mi lacrimile ce stateau sa țâșnească.

Raluca si Anda, la fel de multumite de rezultat, bat din palme mai tare ca niste pustoaice care tocmai au primit in dar mult doritul ponei.

Nu stiu cat mi-a luat sa îmbrac rochia si sa-mi pun accesoriile, insa la scurt timp ma aflu deja in masina in drum spre restaurant. Am ales sa merg in autoturism cu prietenele mele, pentru ca nu simteam nevoia unei ultime sapuneli din partea alor mei. Stiu deja ca nu sunt de acord cu aceasta logodna, ca nu-l prea halesc pe Bogdan si mai stiu ca daca le mai aud o singura data pledoariile, voi face o criza de nervi. Mai bine, evit!

Aerul încărcat si zapusala era specifica lunii august, chiar daca noi ne aflam la inceputul lui iunie, asa ca ne-am vazut nevoite sa dam drumul la aerul conditionat.

-Sa nu lasi aerul prea mult, ca nu vreau sa ma traga curentul, spune Anda care isi luase locul din spate, langa Raluca.

-Ti-e frica sa nu care cumva sa ti-o traga si altcineva in afara de Razvan? intreaba Raluca amuzata.

-Nesimtito! Ce-ti mai place sa rasucesti cutitul in rana.

-Va rog, nu astazi... in seara asta nu pot sa fiu arbitru intre voi, spun cuprinsa de panica unei eventuale dispute intre cele doua.

Sa va povestesc cum stă de fapt treaba. Raluca si Anda, desi au fost in aceeasi clasa inca din primul an de liceu, nu s-au avut prea bine, pana in momentul in care am aparut eu. De ce? Pentru ca aveau tot timpul de împărțit aceiasi baieti. Anda este o persoana foarte draguta, dar usor aroganta. Are tot timpul impresia ca eticheta face caracterul unui om si ca nu oricine se poate baga in seamă cu ea. Are insa un succes nebun la bărbați. Si ii place sa faca sex. Este destul de selectiva in a-si alege prietenii si poate din acest motiv, nu are foarte multi. Raluca in schimb este fix contrariul. Este altruista si prietenoasa si adopta aceeasi atitudine in fata oricui, fie el chiar un simplu cersetor. Era populara in liceu si a ramas la fel si pe bancile facultatii. Faptul ca eu am aterizat ca o noutate in viata amandurora, le-a facut sa isi analizeze mai bine relatia si astfel am facut cel mai misto trio al liceului si chiar al facultatii. Povestea cu Razvan nu este diferita, dar este una memorabila.

Intr-o seara, am hotarat sa mergem impreuna la Mall, la film. Aveam seara fetelor, asa ca Bogdan a fost lasat pe tusa, chiar daca nu prea i-a convenit situatia. Era chiar inainte de sfarsitul anului trei. Am plecat cu masina mea. Cand am ajuns in parcare la Mall Vitan, m-am invartit aproape o jumatate de ora sa gasesc un loc unde sa-mi las masina. Evident toata lumea luminata a Bucurestiului se gasise sa mearga la Mall, fix in aceeasi seara cu noi. Frustrant, stiu!

Intr-un final am gasit un loc, cam departe de intrare, dar asta era tot ceea ce am putut face. Am coborat noi ca niste dive si razand si glumind, nu stiu cum, am uitat sa scot cheile din contact. Usile se blocheaza si se inchid automat, asa ca nu am sesizat nici o problema, pana cand s-a terminat filmul si ne-am intors in parcare.

Mi-am scotocit cheile in geanta vreo jumatate de ora, inutil, pentru ca erau de negasit. Nu mi-am dat seama nici macar ca sunt in contact.

Asa ca iata-ne acum pe toate trei refacand traseul parcurs initial spre sala de cinema. Cand am ajuns in dreptul usii de la intrare, ce sa vezi? Acestea erau inchise. Intradevar era trecut de ora 23.00, dar pentru mine nu conta decat faptul ca imi pierdusem cheile inauntru si nu am aveam cu ce ma intoarce acasa.