Eşti fenomenală! (Finalizată)

7

-Noi plecam, vii si tu? mă întreabă Silvia, pășind hotărâtă spre mine.

-Voi care? Raluca si Anda văd că sunt încă la masă cu baietii, spun privind către locul unde stau fetele.

-Eu voi fi șoferul părinților tai în această noapte, completează ea cu mândrie în glas. Tatal tau a cam baut si daca tot mergem in acelasi loc, nu avea rost sa cheme un taxi. Isi va lasa masina aici, urmand sa vina sa o ia maine. Asa ca te intreb din nou, vii si tu cu noi?

Ma gandesc doar o secunda si apoi raspund:

-Cred ca Bogdan s-ar supara... mergeti inainte si ma aduce el, dupa ce terminam aici.

-Esti sigura iubita mea? intreaba si mama venind langa noi.

-Sunt sigura. Ne vedem acasa, nu cred ca voi mai intarzia mult.

-Bine, cum crezi. Te iubesc, imi sopteste mama scurt.

Le fac semn cu mana si ii urmaresc cu privirea, pana cand siluetele lor dispar din raza mea vizuala. Ii iubesc din tot sufletul meu, desi nu le-o spun. Poate ca ar merita sa stie acest lucru. Silvia este cea mai buna prietena pe care Dumnezeu mi-o putea scoate in cale, iar ei... parintii mei, sunt ratiunea mea de a trai.

Imi propun pentru a nu stiu cata oara, ca de a doua zi sa le spun mai des, cat de mult ii iubesc.

Imi invart privirea prin salon. Ospatarii fac curatenie, semn clar ca petrecerea a luat sfarsit. Banuiesc ca Bogdan si-a terminat treaba cu achitarea notei de plata, insa cum nu dau cu ochii de el, pornesc cu pasi tarati spre masa prietenelor mele.

Pantofii mei preferati au devenit dintr-o data mai grei ca un sac plin cu pietre de moara. Cel mai mare cosmar. Ma dor picioarele ingrozitor.

-Ce faceti? intreb si ma asez pe un scaun liber in apropierea Ralucai.

-Uite, punem tara la cale. Stii ca baietii astia sunt niste smecheri? spune Raluca, incepand sa rada.

-De unde sa stiu? Abia astazi i-am cunoscut, raspund putin dezamagita de contextul situatiei. De ce spui asta?

-Pentru ca de vreo doua ore ne tot aburesc, adauga Anda cascand.

-Noi??? strigara Matei si Radu amandoi de-o data.

-Nuuuuu, noi! raspund si fetele in acelasi timp.

Eu ma uit la ei si sincer va spun ca nu inteleg mare lucru. De la distanta pare chiar ca le face placere sa stea unii in compania celorlati, dar acum vazandu-i ... am niste dubii.

-De fapt care este problema? intreb cu circumspectie in glas..

-Le-am invitat sa mergem acum sa mai bem ceva si ele o tin una si buna ca nu ies cu strainii.

-Ha, spun eu si cand simt privirea sfredelitoare a Ralucai, imi dau seama ca nu trebuia sa reactionez asa. Imi inghit vorba imediat.

Sa va explic.

Chestia este ca noi, acum cativa ani, ne-am facut un fel de cod. Un cod pe care sa-l folosim atunci cand suntem in prezenta altor persoane. In special a barbatilor. Adica, avem niste expresii uzuale care nu atrag foarte mult atentia, dar care de fapt inseamna altceva. Ceva ce nu poate fi spus cu voce tare, de fata cu ei. De exemplu, daca vreuna dintre noi spune " as manca o inghetata"- noi traducem ca vrea sa-l sarute pe respectivul, "am pofta de un cappucino" - se traduce ca "l-ar tavali putin", "cafeaua asta este ingrozitoare"-inseamna ca "este un dobitoc, scapati-ma"...si tot asa. Asta cu "nu iesim cu strainii" inseamna ca "asta este interesant, merita osteneala". Asa ca intelegeti de ce am inceput sa rad. Ei saracii se dau de ceasul mortii sa le convinga, cand de fapt in realitate, ele sunt deja topite.