Eşti fenomenală! (Finalizată)

30

Ma trezesc odată cu zorile. Lumina de dimineață se strecoară prin perdelele trase. Desi am dormit doar câteva ore, somnul cuprinzandu-ma in cele din urma, ma simt cat se poate de treaza. Si cat se poate de indragostita. Cand am avut timp sa ma indragostesc de Sergiu? Cred ca am inceput atunci cand mi-a luat apararea in fata tuturor la petrecerea de logodna. Apoi cand l-am vazut la bustul gol in apartamentul lui... insa ce a culminat, a fost seara noastra in parc. Atunci mi-am dat seama. Stand la bratul lui, ascultandu-i povestile am inteles subtextul acestei plimbari. El era cel pe care il doream. Si am stricat totul. Dupa o noapte petrecuta impreuna, eram convinsa ca putem avea un viitor... si acum?

Ma ridic in capul oaselor si imi iau telefonul in mana. Nici un mesaj. Nici un apel nepreluat. Nimic. Doar ceasul staruie pe ecran parca facandu-mi in ciuda. Nici macar opt nu este. Vineri. Unii incep weekendul... pentru mine incepe batalia finala. Trebuie sa ajung acasa. Trebuie sa vorbesc cu Sergiu.

Plan! Am nevoie de un plan.

Cateva ciocanituri timide in usa ma sustrag din gandurile mele ametite.

-Buna dimineata pruncule! imi spune bunicul intrand in camera.

-Sarumana tataie. Ai prins ceva?

-Niste guvizi amarati, i-am dat lui Georgica, nu stiam ca esti si tu aici... ca-i pastram sa ti-i faca ma-ta mare cu usturoi.

Se aseaza pe marginea patului si ma saruta pe crestetul capului.

-Nu mi-e pofta, ii raspund asezandu-mi o mana peste a lui.

-Ai dormit bine?

-Asa si asa... cred ca e timpul sa ma ridic din pat...

-Mai stai, ce treaba ai?

-Trebuie sa plec inapoi acasa, ii spun cu durere in glas.

Stiu ca am promis ca raman pana duminica si mai stiu ca le ranesc sentimentele, dar faptul ca Sergiu nu-mi raspunde la telefon ma pune pe jar. Trebuie sa ajung in Bucuresti.

-Nu trebuie sa te simti vinovata. Aici nimeni nu te judeca. Stim ca nu esti vreo iresponsabila imatura. Ma indoiesc ca alegerea de a pleca inapoi spre Bucuresti este doar un moft, asa ca hai... nu mai pierde timpul. Baiatul ala trebuie sa stie ca il iubesti.

La auzul ultimei fraze, maresc ochii si-l privesc cu uimire.

-De unde...?

-De la ma-ta mare. Mi-a povestit de dimineata cand am ajuns... Ea crede ca tac-tu nu ar face asa ceva niciodata. Nu te-ar vinde pentru nimic in lume.

-Stiu tataie, mi-am dat si eu seama pana la urma. Am vorbit aseara cu el si am rezolvat problema... dar Sergiu... n-a raspuns la telefon.

-N-ai nevoie de telefon, imi spune el incepand sa rada. Voi tinerii astia sunteti asa superficiali. Mergi acasa si cauta sa vorbesti cu el fata in fata.

-Am gresit tataie, l-am acuzat de niste lucruri urate pe care nu le-a facut.

-Daca te iubeste, nu va conta. Viata nu se desfasoara niciodata conform unui plan. Iubirea e cea mai ravnita si cea mai misterioasa emotie. Pentru a fi fericita, trebuie sa vrei sa fii fericita, Sabina. Nu intotdeauna ai puterea sa stergi greselile... acum insa, zic ca poti sa incerci.

-Pot si sper ca Sergiu sa ma asculte.

Ma uimeste aceasta hotarare a mea. Cred ca pana si bunicul isi da seama de asta pentru ca inainte de a parasi camera se opreste in prag si-mi spune:

-Cand esti indragostit incepi sa spui raspicat adevaruri emotionale fara sa te cenzurezi si fara sa te jenezi.

Mi-a facut cu ochiul si a inchis usa in urma lui.