Am plecat spre casa nestiind cum va fi viața mea de acum încolo.Abea asteptam sa-l vad pe Carl,doar el ma putea linistii cândva dar,nici pe el nu il mai cunosc acum.
-Lary!!!
Cineva ma striga din toți plămânii din spate,era Sofi:
-Sofi?Ce faci aici?ii răspund eu.
-Veneam la tine!Am auzit ce sa întâmplat,îmi pare foarte rău,cum s-au intamplat toate astea?ma întreba ea iar eu ma simteam innabusita.
-Nu stiu Sofi,sunt pierdută,nu stiu pe ce drum sa apuc...
-Apropo,Carl vrea sa-ti vorbească,de asta veneam la tine,aproape ca uitasem.
-Carl???dumnezeule asta era cea mai buna veste,nici nu am asteptat ca Sofi sa mai spună ceva si am plecat catre el iar Sofi ma urma.
Ajunse în fața casei,Sofi deschide usa sa intrăm.
-Sofi stai!Poate ar fi mai bine daca am suna la usa,nu putem dă buzna asa în casa!ii spun eu putin indignată de manierele ei proaste
-Hai Lary nu te prostii,intra odată,Carl te asteapta.
Intru cu pasi moi în casa si il vad pe Carl care părea ca ma așteaptă.
