În palma mea arde focul dorului
și aruncă în aer scânteile țipetelor
unui suflet pustiu care te cheamă,
din întunericul de dincolo de timp.
Vino la mine în era singurătății!
Iar trupul tău care este de nerecunoscut,
transparent, rece și albastru,
se dedublează în pădurea copacilor uscați
apoi călătorește prin portalul spiritului,
proiectându-se ca un cerb rătăcit pe stânci
în visele mele de roz sidefat.
Și iar ard ca un suflet damnat!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
