Ceasul cerului și-a pierdut bătăile lungi de soare,
fumul țigării de viață își înghite vigoarea umbrelor,
iar delirul beției de iluzii, trezește pulsul spitalului,
când ploaia se strânge în vasul tăcerii de aprilie.
Picioarele se împletesc în scândurile scaunelor rahitice
și aplauzele sunt șterse cu buretele furnicilor grase,
grenada este aruncată în fruntea taurului de oțel,
iar corida viselor este pictată în sângele iadului gol.
Noaptea este doamna păsărilor rătăcite în lumină,
când idealul toxic își colorează vaporii nocivi
în aerul respirat de inimă, doar bandajele de nămol
mai îndoiesc crăpăturile din acul ruginit al busolei.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Furtună de stele
詩歌Plutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
