Degetele arse de soare strângeau
planta verde a destinului,
pe care o îngropa la umbra
rădăcinilor pământului ud
și mirosul de apă stătută
curgea în aerul mort,
prea plin de fumul
superficialității umane.
Cerul roșu plângea,
cu lacrimi grele peste
peștera norilor fragmentați
de razele firmitură ale unui soare,
prea gânditor și menit să apună
în tabloul pictat de o zână nebună.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
