Pietrele galbene de munte zburau,
iar fluturii cerului de acadea se topeau
când razele sufletului tău îmi împletea,
coroana spinilor din catifeaua mărgelelor
adăugând petalele deșertului trandafiriu.
Trupul de frânghie al nopților albe și arse
îmi legăna speranțele din coșul licuricilor,
dar gândul amar al vântului din pene
căuta să gâdile timpanul de aer fumuriu,
al saxofonului trist, pe care praful dansa.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!