Furtună de stele

Dragonii de jad

— Frumoasă Myra oglinda aparențelor se sparge

     și paravanul realismului se strâmbă în umbră,

     dar puzzle-ul morții înflorește în izvoare stătătoare,

     sunt dragonul de jad verde, spiritul viselor călătoare,

     menit să îți scrie în stele drumul cuvintelor apăsătoare,

     traversează lacul roșu al infernului ceresc

     și caută-mă în umbrele soarelui de noapte,

     lasă-mă să-ți venerez buzele cu sărutările furate

     și când razele speranței se vor topi în fereastră,

     în mână ta vei găsi o brățară din ceară albastră.

    Somnul se evapora și cocoșul bețivan își lovea capul,

    de masa plină cu urzici catifelate și cuie speriate,

    iar când ceasul a mușcat cu poftă din limba durerii

    fata a priceput chemarea din lumea tăcerii.

    Inima ei rostea o incantație pierdută în cercul sângelui,

    trupul i se zvârcolea în abisul conștiinței amintirilor

    și solzii de jad roz străluceau în agonia clipelor înlăcrimate.

—  Levy, pieptul meu îți frânge lanțurile ruginite,

     poarta norilor trage cu arcul, săgețile otrăvite

     pe care le vom înfige în carnea îngerului demonic,

    care ne-a împins în dimensiunile toxice ale aerului 

    ce vrea să ne ardă în particulele dioxidului de carbon,

    în ușa neagră de beton voi dezbrăca cheia sol

    și portativul va sugruma toate notele muzicale,

    iar îmbrățișarea eternității ne va prinde râzând

    când toate stelele se vor holba la noi în toamna adormită.

   Oamenii au primit testamentul unor munți înghețați,

   bătuți în curcubeul colierelor de jad și cartea unui dor,

   căci o poveste de amor stă zugrăvită pe pereții cerului,

   unde nici rugina nu poate demola temelia destinului.