În negura albă a uraganelor noastre
eram sărutați de picăturile ploilor albastre,
iar fereastra timpului crăpa supărată,
când zmeul pământului spulbera
fragilitate umbrelei de vară.
Copacii dansau pe ritmul unui flaut surd
și visul meu se lipea de cămașa ta udă,
când razele speranțelor ardeau lumânările,
dimineața fugea cu trenul, între stelele de piatră.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
