Razele de cerneală roșie se revărsau în călimară
și petele râsului mânzăleau hârtia amară,
lacrimile trandafirului dormeau în cămară,
când bufnița picta pe sticlă zorii zilei de vară.
La umbra semitransparentă a castelului albastru
se îmbrățișau, zeița viselor și pajul fiecărui astru,
când pianul lovea cu un tsunami de nostalgie,
cei doi își cântau iubirea, firelor crude de păpădie.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
