Ultima ceașcă de ceai

74 36 2
                                    

Aburii de mușețel înoată,

pe deasupra pereților de marmură

ai unei cești prea triste

hrănită cu povești uscate,

în diminețile fumate în ceața lacrimilor.


Trupul îmi este prizonierul

unei închisori cu pereți fini

din satin roșu cu umbre de negru,

pe care contemporanii mei

au ridicat-o la rangul de rochie,

talia îmi țipă și porii zâmbesc

când demonii căldurii de vară mă lovesc.


Ceaiul a înghețat în mână

sub privirea-mi bolnavă, 

de stăpână, a nimicului leneș.

de stăpână, a nimicului leneș

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Furtună de steleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum