Cu aripile tale în roșu aprins
îmi acopeream sufletul speriat și stins,
ca un fluture regal te așezai pe floarea ofilită
și privirea cerului cădea în mintea mea amețită.
Nu era de ajuns să îți pun pământ la rădăcină,
în beciul rece nu exista lumină
și zborul se termina prematur,
când curcubeul pălea spiriduși
erau nevoiți să adune statui de cianură.
Numai haosul poate fi ordonat,
într-o lume în care toți murim încet!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
CITEȘTI
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!
