Cioara curcubeului negru,
zgâria sticla roșie de hârtie vie
și înmuia ciocul foarfecă,
în cerneala transparentă
a călimării din carton.
Sub pragul ploii acide
se adăposteau fulgii turbați,
dar gălețile de pământ
își întindeau nepăsătoare
aripile creponate în vânt.
Talpa iadului duhnea a tăcere
și ochelarii purtați de cer
pe un nas prea borcanat,
nu îi lasă aerului o spirală
pe culoarul de acces
către nirvana morții.
YOU ARE READING
Furtună de stele
PoetryPlutește deasupra unei furtuni de stele, un suflet rătăcitor și scrie cuvinte de dor, cu cerneală de nor, pe filele unei cărți de viață. Să zburăm prin universul viselor!